Biblioteca Haiku - POEZIA, numărul de iarnă, (4 (42), 2007

Biblioteca Haiku

*
Şerban Codrin, poet, prozator şi dramaturg, este, fără îndoială, un personaj de remarcat, nu doar în lumea autorilor de poezie de filiaţie niponă din România, latură a creaţiei sale asupra căreia ne oprim aici.
În 1993, de când a abordat sistematic lirica niponă, Şerban Codrin avea o activitate bogată literară în spate (proză, poeme, teatru) – de la care nu abdicat, publicând în continuare, după ştiinţa mea cel mai recent volum fiind Baladierul, 2006. Între patru anotimpuri, 1994, Dincolo de tăcere, 1994, O sărbătoare a felinarelor stinse, 1994, Missa Requiem, 1999, Marea tăcere, 2001, Scoici fără perle, Grădina Zen ş.a., sunt volume care l-au impus pe autor drept unul din cei mai notabili haijini din ţara noastră. Compozitorul Theodor Grigoriu, de pildă, a compus Integrala haikai, 27 de miniaturi pentru voce şi pian pe versuri de Şerban Codrin. Florin Vasiliu, considerat fondatorul şcolii româneşti de haiku, îl considera pe Şerban Codrin „Bashō al României” (Vasile Moldovan, interviu acordat lui Shyam Santhanam pentru site-ul Wonder Haiku Worlds). A abordat mai multe genuri de poezie niponă – haiku, tanka, senryu, rengay, renku (a fondat o şcoală de renku la Slobozia) ş.a., fiind în acelaşi timp tradiţional (bun cunoscător al tehnicilor, regulilor poeziei nipone) şi modern, novator. Se poate spune că, dincolo de respectul faţă de regulile şi tradiţiile amintite, Şerban Codrin şi-a construit propria viziune asupra acestui spaţiu poetic. Antologat şi tradus poate mai puţin decât ar merita, rămâne una din personalităţile (şi) acestui spaţiu literar.
Deschidem cu Şerban Codrin (colaborator mai vechi al revistei Poezia, şi al atâtor reviste din ţară, şi nu numai) această incursiune în lumea creatorilor de haiku, considerând că este doar un început în prezentarea operei sale, nu doar de filiaţie niponă. Încheiem cu câteva poeme: „ultima foaie/ din calendar ascunde/ o pată pe zid -/ albul de acum trei sute/ şaizeci şi cinci de zile”; „ea se descalţă/ cu un picior pe altul -/ zintâi de vară”
„merii în floare –
am totul dinainte
pe masa goală”

Şerban Codrin – Dincolo de tăcere, versiunea engleză Virginia Cucu şi Ştefan Benea, versiunea franceză: Constantin Frosin, Editura Haiku, Bucureşti, 1994; Între patru anotimpuri, versiunea engleză Ştefan Benea, versiunea franceză: Constantin Frosin, Editura Haiku, Bucureşti, 1994; Missa Requiem, versiunea engleză – Karin Ciurea, Editura Sud-Est Press, Slobozia, 1999; Marea tăcere, Editura Star Tipp, Slobozia, 2001, O sărbătoare a felinarelor stinse/ A Fest of the Extinguished Street Lamps, poeme tanka, versiunea engleză: Alexandra Flora Munteanu, Editura Tempus Dacoromânia Comterra, Bucureşti, 2005


*
În Pasagerul de seară sunt adunate, notează poetul, prozatorul şi publicistul Vasile Smărăndescu, „poeziile mai durabile din cele 13 culegeri de versuri publicate pe parcursul a două decenii, 1981-2000, folosind criteriul succesiunii cronologice”. Volumul este structurat pe secţiunile: Poezie în stil modern (creaţii din volumele: Interogaţia adevărului, Discurs despre judecata cea dreaptă, Exclamaţia muritorului), De la poezia discursivă la poemul scurt (din: Cimitirul ploilor, Pasagerul de seară, Carte însingurată, Secunda fără sfârşit), Lirică românească în stil clasic nipon (tanka, haiku, senryu), Drojeneala – un „poem dialectal umoristic”. Este o antologie complexă, reunind poeme cu o tematică variată, scrise în diverse registre, de la nostalgic, tradiţionalist, elegiac, la accentele satirice, umoristice, secvenţe în nota oralităţii populare, autorul abordând poeme cu formă fixă, vers liber, şi în „stil nipon”. Lirica în „stil clasic nipon” (în care Vasile Smărăndescu, nume consacrat, se arată mai curând adept al păstrării regulilor, liniei tradiţionale, dar şi al unei puternice note de culoare naţională, românească, fapt care îi conferă o poziţie distinctă între autorii de gen) ocupă o porţiune însemnată din antologie (cam jumătate). Această parte cuprinde secţiunile tanka (din volumele: Între lumină şi umbră, 1998, Luna ca o iscoadă, 1999, Cerul cu tot albastrul, 2000); „Încercaţi vă rog/ la mielul cu noroace/ acum de Anul Nou - /bătrânul şi câinele/ scormonesc gunoaiele”; „pădure arsă/ mâini întinse spre ceruri/ imploră milă -/ în crângul de-alături/ turtureaua-şi face cuib”; haiku (din volumele: Secunda fără sfârşit, 1996, Vreme de-o clipă, 1999, Ecoul clipei, 2000); „vara spre seară - / umbra plutei se-ntinde/ şi intră-n curte”; „pe prispa casei/ a năpădit troscotul - /bătrână-i mama”; senryu (din volumele: Vreme de-o clipă, 1999, Ecoul clipei, 2000; „la gară vara/ trăsura şi birjarul - / tuş de epocă”; „grămezi de porumbi - / iluminat fără bani/ toamna în sate”.

Vasile Smărăndescu, Pasagerul de seară/ The Evening Passenger, antologie de autor, prefaţă: Ion Rotaru, Editura Garamond, Bucureşti, 2001


*
Doi cunoscuţi autori, Magdalena Dale şi Vasile Moldovan, despre care am scris şi cu prilejul apariţiei altor volume, au ales să publice o carte de poeme sub semnul teiului (kigo pe care l-au impus în literatura internaţională de specialitate autorii români). Un loc important în carte (fotografia lui fiind reprodusă şi pe coperta a IV-a) îl are Teiul lui Eminescu, din Parcul Copou, Iaşi, cântat fiind în poeme ca: „Sub acelaşi tei/ din Grădina Copou/ alţi îndrăgostiţi”.
Volumul, poate unic în limba română în privinţa concepţiei, cel puţin, este o colecţie de compoziţii în stil nipon, reunind poeme renga (ad. litt. eleganţă legată; poem în lanţ, în care doi sau mai mulţi poeţi concură la realizarea unui poem mai lung, completându-se reciproc astfel – primul scrie primele 3 versuri ale unei tanka, următorul – pe celelalte două ş.a., după un set de reguli care vizează şi coerenţa desăvârşită; o renga „clasică/ standard” înainte de Bashō avea 100 de strofe, numită hyakuin, limba japoneză: „100”), rengay (poem în lanţ; de la ren: legat, şi gay: numele inventatorului) creat de poetul american Gary Gay, 1992; scris în notă de glumă), gunsaku (poeme pe aceeaşi temă, grupate, pentru a oferi mai multe unghiuri de vedere asupra uneia şi aceleiaşi realităţi), secvenţe haiku, junicho, kasen.
Regulile renga amintite pot fi: tsukeai – legătura dintre strofele adiacente, tenji – diversitatea elementelor, mod de progresie al poemului; iar, de la Bashō: mono-zuke: legătura fizică între obiecte, timp şi spaţiu în două strofe succesive, imi-zuke: date de semnificaţii, aluzii ş.a.; nioi-zuke: prin emoţii, sentimente ş.a..
Gaijin-i fiind (nejaponezi), amintim pe scurt că există mai multe forme de renga, denumite după numărul de strofe: hyakuin, 100 strofe, gojuin, 50, kasen, 36, sanjuin, 30, nijuin, 20, hankasen (jumătate de kasen), 18, shishi, 16, jusanbutsu, 13, junicho, 12. S-au scris renga şi de 10.000 de strofe. Un poem renga poate fi scris de un poet (formă mai recentă), doi – ryojin renga, trei – sanjin renga ş.a..
Poate cea mai des întâlnită formă (alături de nijuin) este kasen (ad litt. – poeţii nemuritori), datorată lui Bashō se pare, de când forma standard de 100 de strofe a fost înlocuită de cea de 36, acesta fiind numărul „poeţilor nemuritori” ai Japoniei. S-au enumerat diverse motive, de la nevoia de conciziune la lipsa de timp ş.a. Un kasen „clasic” are trei părţi: 1. jo (prima pagină, prolog, 6 strofe „pregătitoare”, astfel: 1. de început, hokku, 2. wakiku, 3 – daisan, ad litt: a treia, considerată un fel de „strofă dizidentă”; o regulă spune că se încheie cu un verb, alte 6: hiraku – fără vreun nume/ rol specific; strofa 5 este dedicată lunii – tsuki nō za, dar nu e obligatoriu ca luna să fie în astă strofă), 2. ha (pagina a doua, parte de mijloc, dezvoltare, 24 de strofe: 3-5, dedicate dragostei/ koi, a 8-a – lunii, a 11-a dedicată florii de cireş/ hana nō za; de altfel, hana nō ka, strofa despre flori, în general, e obligatorie într-o renga, 15-17 – dragostei, 23 – lunii), 3. kyu (pagina a treia, final, concluzie: 6 strofe, 5 – dedicată florii de cireş, a 6-a, de final, ageku, un final brusc, concluzionând poemul, şi cu o referinţă la prima strofă).
O carte densă, aşadar, fie şi prin prisma formelor poetice abordate. Încheiem citând din secvenţa haiku intitulată Teiul lui Eminescu: „Aşteptând mereu/ să înflorească teiul…/ luna la fereastră”; şi din gunsaku intitulat Lumina teiului: „Crepusculul - / ramurile teiului/ pline de muguri”.

Magdalena Dale, Vasile Moldovan, Mireasmă de tei/ Fragrance of lime, poeme renga, ediţie bilingvă, română – engleză, versiunea în limba engleză: Magdalena Dale, editura Făt Frumos, Bucureşti, 2007


*
Citind pentru prima dată titlul cărţii semnate de Cornelia Atanasiu (dat de poemul: „cade oglinda/ câţi sori se ascund în ea/ şi în cioburi flori”), autoare cunoscută în lumea poemului în stil nipon, reflectând la cuvântul „oglindă”, m-am gândit o clipă la Bonaventura, dar şi la Japonia Căii shintō şi a lui Ki nō Tsurayuki.
Pentru Giovanni da Fidanza (cunoscut ca Bonaventura, nume, potrivit legendei, dat de Sf. Francisc) (1221-1274) lumea, creată prin Logos, Cuvânt, este aidoma unei cărţi în care, într-o gramatică aparte, lucrurile-termeni şi sintaxa poartă sensuri care, în sine, le transcend. Numind semnificăm, adică substituim – se poate spune că oglindim. Cuvântul-semn poartă semnificatul, dinspre care este oglinda lui, aceea care şi-l însuşeşte în manieră specifică şi dă, în acelaşi timp, sens de experienţă oglinzii înseşi.
Calea shintō (de la chinezescul chen tao, tradus „simplificat”: calea zeilor, „amplu”: drumul spiritelor principiului masculin) era iniţial o religie populară legată de cultul forţelor naturale/ strămoşi, în care moartea nu e prezentă. Viaţa de apoi în sensul teologiei occidentale nu are o noţiune echivalentă, nu stabileşte o scară de valori, fiind etică, morală, cod de viaţă; are prin tradiţie 3 simboluri (şi ale Casei Imperiale): oglinda (dreptatea, curăţenia), sabia (curajul, hotărîrea), perla (mila, iubirea, umanitatea).
Ki nō Tsurayuki scria: „Poetul îşi deschide inima cînd… contemplă în fiecare an ca într-o oglindă imaginile timpului ce pustieşte tot în urma sa...“.
De pe pana fiecărui creator de poezie (poate cu o notă specială pentru cea în stil nipon – şi aici îmi vine în minte un text, Oglinda ca spaţiu maxim în haiku, postat de Corneliu Atanasiu pe 7.09.2007 pe site-ul Romanian kukai, în care scrie despre kireji ca „oglindă”), şi cred, implicit a Corneliei Atanasiu, picură odată cu fiecare cuvânt şi o haină de simboluri care îmbracă poemul. Închei cu câteva poeme, nu înainte de a sublinia că volumul este în trei limbi, română engleză şi japoneză, că este un volum de haigu-haiga: „Chiciură groasă – / ciocul piţigoiului/ o dăltuieşte”; „ulciorul pierdut - / din el încă mai cântă/ doi greieri captivi”; „crenguţă de brad/ legănând colindele - / anii care vin”.

Cornelia Atanasiu, Cade Oglinda, The mirror is falling, ediţie trilingvă română, engleză, japoneză, versiunea engleză: Ana Maria Florescu, versiunea japoneză: Florin Daniel Onea, Editura Atar, Bucureşti, 2006


*
La Constanţa, în perioada 1-5 iunie, a avut loc Primul Congres Internaţional de Haiku, la lucrările căruia au participat aproximativ 70 de creatori, români şi străini. Congresul a plecat de la ideea că haiku poate fi văzut ca o punte spirituală între Orient şi Occident; participanţii au încercat să descopere posibilităţile pe care literatura niponă le oferă azi, în contextul cultural românesc şi internaţional.
Alexandra Flora Munteanu, prezenţă activă în cadrul Societăţii de Haiku Constanţa, haijin, traducător cunoscut, a lansat cu acest prilej volumul Haiku şi despre haiku. Conceput (şi) în stil didactic, volumul, deschis de o secţiune haiku, mai cuprinde secţiunile: Eseuri despre crearea haiku-ului, Predarea haiku-ului în şcoală, Din haiku-urile elevilor. Consideraţiilor despre felul în care vede autoarea (profesor) predarea noţiunilor/ creaţiei haiku în şcoli (reguli, metodologie ş.a.) – cu rezultate relevate, în parte, în secţiunea cu creaţiile elevilor (de 12 – 13 ani) – li se adaugă poemele proprii, din care spicuim: „zboară într-un dans/ petale colorate –/ fără vreun ţel”; cutie goală/ numai scrisori de Paşti/ în E-mail”.

Alexandra Flora Munteanu, Haiku şi despre haiku/ Haiku and about haiku, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2007


* *
*

Cornelia Atanasiu (Printre fulgere, Pragmatism în şintoism. Izanagi-Izanami. Forţa Kami), Jules Cohn Botea (Un surâs în stil nipon. Senryu – kyoka), Vasile Moldovan (Apa şi focul, cerul şi pământul în poezia lui Issa), sunt semnatarii unui interesant volum de eseuri, cu titlul Lumina din oglindă. „Citim adesea articole scrise de poeţi nejaponezi, în care suntem învăţaţi să respectăm zeci de reguli pentru ba reuşi să scriem un poem de tip japonez… Or, acolo unde intervine activitatea intelectuală nu există poem Zen”, începe incitant acest volum Cornelia Atanasiu. Şi, pe parcurs, volumul propune o călătorie de spirit prin lumea, poezia, tradiţiile, mitologia, felul de a fi, istoria şi istoria literară (Kobayashi Issa, Ki no Tsurayuki, Kijowara no Fukayabu, Ishikawa Tokuboku, Masaoka Shiki, Jichin, Senna, Matsuo Basho, Yosa Buson, Natsume Soseki ş.a.) a lumii din care vin haiku, senryu, tanka ş.a. De cealaltă parte, nici părerile, exemplele din creaţia „nejaponezilor” (cu un accent pe creatorii români la Jules Cohn Botea) nu lipsesc, relevând drumul liricii nipone, dar şi felul în care s-a metamorfozat/ a fost înţeleasă în acest periplu în afara Ţari Wa, Japonia. Cu Vasile Moldovan şi lirica lui Issa (cel care, spune semnatarul eseului, a scris peste 23000 de poeme haiku, „despre elementele primordiale în toate modalităţile posibile”) cititorii revistei Poezia s-au mai întâlnit şi se întâlnesc şi în acest număr.
Un volum interesant, care ne aduce aminte şi că, dincolo de reguli, dincolo de teorie, parfumul poeziei ştie să ne vorbească fiecăruia în parte. Încheiem cu un haiku al lui Issa, tradus de Cornelia Atanasiu: „Întâmpină viaţa/ precum un copil/ anul Nou”, şi un senryu semnat de Jules Cohn Botea: „îmi place viaţa -/ e atât de amuzantă/ până mori de râs”.

Cornelia Atanasiu, Jules Cohn Botea, Vasile Moldovan, Lumina din oglindă, eseuri, Editura Atar, Bucureşti, 2006


* * *
*
Sub egida Societăţii Române de Haiku a apărut la Bucureşti o antologie haiku cu caracter internaţional, în care, alături de români, sunt antologaţi şi haijini de pe aproape toate continentele (27 de ţări). În cuvântul înainte, Valentin Nicoliţov notează că antologia, considerată, pe drept, un veritabil eveniment poetic, a fost realizată în primul semestru al anului curent, selectându-se din 316 de poeme din cele 775 trimise de 168 de poeţi (63 români), avându-se în vedere o serie de criterii ca: 5-7-5 silabe, prezenţa kigo, kireji, „spiritului haiku şi puterii de sugestie”. De asemenea, se aminteşte că este prima dată când o antologie de haiku editată sub egida revistei „Haiku” trece graniţele ţării, poemele fiind prezentate în versiunile română, engleză şi franceză. Dincolo de preocuparea, amintită de antologatori, de a reprezenta creaţii din cât mai multe ţări, scopul principal, mărturisit, a fost relevarea faptului că micul poem haiku s-a răspândit în întreaga lume, cunoaşte o evoluţie aparte, şi se scriu poeme de calitate.
În final, două poeme care desenează în vers titlul antologiei: „Ultimul greier/ întârzie plecarea/ muribundului” (Eduard Ţară, România) şi „Soţia bolnavă –/ cină simplă doar/ cu o crizantemă” (Shinya Ogata, Japonia).

***, Greieri şi crizanteme/ Cigales et chrysantémes/ Crickets and Chrysanthemums, haiku - antologie internaţională, versiunea franceză: Paula Romanescu, versiunea engleză: V. Moldovan, editată de V. Nicoliţov, Societatea Română de Haiku, Ed. Orion, Bucureşti, 2007



*
Cu prilejul congresului internaţional de haiku care s-a desfăşurat la Constanţa, în zilele de 1-5 iunie 2007, a fost prezentată antologia Scoici de mare/ Sea Shells în care, alături de creaţii ale unor autori români (Ion Codrescu, Şerban Codrin, Vasile Moldovan, Valentin Nicoliţov, Rafila Radu, Cornelia Atanasiu, Corneliu Traian Atanasiu, Jules Cohn Botea, Magdalena Dale, Olga Duţu, Dumitru Ene Zărneşti, Petre Flueraşu, Ion Faiter, Clelia Ifrim, Dumtiru Ifrim, Alexandra Flora Munteanu, Radu Patrichi, Dumitru Radu, Paula Romanescu, Elena Dumitrescu, Adina Enăchescu, Ecaterina Neagoe, Isabela Apostu, Ioana Bud, Nicolae Atanasiu, Ana Ruse, Maria Tirenescu, Iuliana Rusu, Sonia Cristina Coman, Coca Elena Gheorghiu, Florin Grigoriu, Stela Moise, Anastasia Dumitru ş.a.), au fost antologate şi creaţii ale unor cunoscuţi poeţi de peste hotare (Nola Borell, Cyril Childs – Noua Zeelandă, Tatiana Debeljački – Serbia, Anglee Deodhar – India, Jack Galmitz, Bruce Ross – SUA, John Hawkhead – Anglia, Mark Miller, Graham Nun; Vanessa Proctor – Australia, Zoran G. Mimica – Croaţia, Ban’ya Natsuishi – Japonia, Deitmar Tauchner – Austria ş.a.).
Antologia, alcătuită sub semnul mării, relevă, dincolo de calitatea creaţiilor, şi modul în care înţeleg poeţii din diverse colţuri ale lumii, şi de la noi, să accepte sau nu unele dezbateri asupra conceptelor/ a elementelor care trebuie să definească poemul haiku, şi lirica de sorginte niponă în general.

***, Scoici de mare/ Sea Shells, antologie lirică japoneză, haiku/ tanka, antologatori: Alexandra Flora Munteanu, Radu Patrichi, Ana Ruse, Laura Văceanu, versiunea engleză: Alexandra Flora Munteanu, English Advisor: Angelee Deodhar, India, coperta şi ilustraţii: John Hawkhead, Anglia, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2007



*
***

*
În acest an a văzut lumina tiparului şi al cincilea volum din A New resonance. Emerging voices in English-Language Haiku, editat de Jim Kacian şi Dee Evetts.
În cuvântul înainte editorii scriu că atunci când au demarat acest proiect au crezut că va fi vorba despre un singur volum dar, în peste 10 ani, au ajuns la al cincilea volum, publicând, în total 85 de poeţi. În acest volum sunt publicaţi: Francine Banwarth (n. 1947), din Dubuque, Iowa, Collin Barber (n. 1974), Marion, Arkansas, Janelle Barrera, Key West, Florida, Robert Bauer (n. 1953), Big Whelling Creek, West Virginia, David Boyer (n. 1974), Stamford, Connecticut, Curtis Dunlap (n. 1957), Mayodan, Carolina de Nord, Bill Kenney (n. 1933), Queens, New York, Scott Metz (n. 1976), Allentown, Pennsylvania, Andrew Riutta (n. 1971), Traverse City, Michigan, Dave Russo (n. 1952), Cary, Carolina de Nord, Harriot Wet (n. 1945), Eugene, Oregon – toţi din SUA, Helen Buckingam (n. 1960), Bristol, Anglia, Keiko Izawa (n. 1952), Yokohama, Japonia, Marcus Larsson (n. 1961), Vaxjo, Suedia, Sandra Simpson (n. 1958), Tauranga, Noua Zeelandă, Dietmar Tauchner (n. 1972), Puchberg, Austria, Petar Tchouhov (n. 1961), Sofia, Bulgaria.
Urez cât mai multe volume în seria A New resonance. Emerging voices in English-Language Haiku, şi închei cu câteva poeme semnate de Dietmar Tauchner (cei prezenţi la Congresul de la Constanţa, în septembrie, l-au putut întâlni): „ziua plecării/ maşina acoperită/ cu polen”; „ploaie de toamnă/ copilul îmi atinge obrazul/ cu un burete”; „un nou an/ urmele de paşi/ între morminte”; „prima întâlnire/ zgomotul motorului/ între noi”.

Editori: Jim Kacian şi Dee Evetts, A New resonance. Emerging voices in English-Language Haiku, nr. 5, Red Moon Press, Winchester, SUA, 2007



**
***
Prezentăm sumar cele mai recente apariţii a două din cele mai cunoscute reviste de gen din România: Albatros, editată la Constanţa, şi Haiku, editată la Bucureşti.

*
Albatros, revista Societăţii Române de Haiku din Constanţa, vol. V, nr. 8/ 9 (3 – 2006, 1 – 2007), toamnă-iarnă, anul XV

- Revista are, ca de obicei, un sumar bogat (în română şi engleză): diverse informaţii legate de activitatea Societăţii, comunicări, portrete (Alexandra Flora Munteanu ni-i prezintă pe: Ana Ruse, Constanţa, Susumu Takiguchi, Japonia; este prezentat şi John W. Sexton, Irlanda), creaţii originale – haiku, senryu, haiga, tanka, tanrenga, rengay, renku, haibun, recenzii, eseuri, o revistă a presei ş.a. Spicuim din galeria impresionantă de semnatari ai textelor din acest număr: Şerban Codrin, Ana Ruse, Alexandra Flora Munteanu, Laura Văceanu, Rafila Radu, Olga Duţu, Cyril Childs, Noua Zeelandă, Sonia Cristina Coman, Magdalena Dale, Petre Flueraşu, Kujitim Agaliu, Albania, Jan Brodal, Norvegia, Florin Grigoriu, Clelia Ifrim, Angelee Deodhar, Suncica Samec, Croaţia ş.a.


*
Haiku, revistă de interferenţe culturale româno-japoneze, editată sub egida Societăţii Române de Haiku, anul 17, nr. 37/ 2007, primăvară-vară şi 38/ 2007 – toamnă-iarnă.

Nr. 37: - Din sumar: Rezultatele concursului revistei Haiku 2007, Antologia WHA 2007, Poeţi români premiaţi la concursuri internaţionale, Poeţi ai Societăţii Române de haiku (haiku, tanka, poeme într-un vers), recenzii: sunt recenzaţi: Alain Kervain, Geert Verbeke (de către Valentin Nicoliţov), Magdalena Dale (de către Paula Romanescu), Vasile Moldovan (de către Dan Florică) ş.a. Textele sunt prezentate în limba română, dar şi în engleză sau/ şi franceză. Mai semnează în acest număr, printre alţii: Vasile Moldovan, Cornelia Atanasiu, Dan Doman, Eduard Ţară, Petre Flueraşu, Clelia Ifrim, Olga Neagu, Dumitru Radu, Maria Tirenescu, Octavian Mareş, Emilia Dumitrescu, Calistrat Costin, Bogdan I. Pascu, Elia David, ş.a.

Nr. 38: – Din sumar: Poemul haiku în România – extras dintr-un material prezentat la Congresul de la Tokyo, septembrie 2007, de Vasile Moldovan; poeme haiku ale poeţilor membri ai Societăţii Române de Haiku; un text despre Primul Congres Internaţional de haiku – Constanţa, 2007, de Petre Flueraşu; poeme într-un vers ale poeţilor membri ai S.R.H.; recenzia volumului de haiku De la o clipă la alta, a lui Yves Brillon, semnată de Vasile Nicoliţov, haiku semnate de Cornelia Atanasiu, poeme haibun de Ion Untaru, Corneliu Atanasiu; semnal: antologia Greieri şi crizanteme, sub semnătura lui Doreen King, New Hope International Review; autori români premiaţi la concursuri internaţionale (Clelia Ifrim, Vasile Moldovan, Bogdan Ştefănescu, Eduard Ţară); haiku semnate de poeţi străini, recenzie la cartea Natură şi civilizaţie, a lui Jean Antonini, semnată de Vasile Moldovan. Şi aici textele sunt prezentate în limba română, dar şi în engleză sau/ şi franceză.