Cu prilejul Salonului Internaţional de carte românească, ediţia a XVI-a, desfăşurat la Iaşi, 8-10, Cernăuţi, 10-11 octombrie 2007, a fost lansată antologia Ciuciurlu-a Vreariljei, realizată de Vanghea Mihanj-Steryu. Este o culegere de creaţii ale 29 de autori de limbă română din ţară, dar şi care vieţuiesc dincolo de fruntarii (Ion Miloş – Suedia, Goran Trailovich – Pancevo, Serbia, Vasile Barbu – Uzdin, Serbia, Vasile Tărâţeanu – Cernăuţi), în versiunile aromână şi macedoneană semnate de Vanghea Mihanj-Steryu şi Anita Steryu-Dragovich. Antologia, deschisă de Lucian Blaga şi Mihai Eminescu, reuneşte poeme semnate de alţi 27 de autori contemporani – cel mai bine reprezentat numeric fiind oraşul Iaşi (prin: Cassian Maria Spiridon, Emilian Marcu, Valetin Talpalaru, Cristina Gheorghina Voicu, Gabriela Ciobanu, Marius Chelaru). Ceilalţi poeţi antologaţi: Maria Mărginean – Alba Iulia, Mihai Prepeliţă – Bucureşti, Veronica Dumitrescu – Târgovişte, Mihail I. Vlad – Târgovişte, Maria D’Alba – Alba Iulia, Marta Izssk – Târgu Mureş, Victor Mihalachi – Târgovişte, Felicia Moşneag – Sălaj, Valentin Taşcu – Cluj-Napoca, Gheorghe Dăncilă – Alba Iulia, Elena Liliana Popescu – Bucureşti, Dumitru Cerna – Cluj-Napoca, Ianco Vale – Târgovişte, Valeria Manta Tăicuţu – Râmnicu Sărat, Corneliu Radu Păiuşan – Timişoara, Camelia Morcozan – Cluj-Napoca, Angela Tărtiu – Alba Iulia.
Şi în alte antologii realizate Vanghea Mihanj Steryu sunt traduse creaţii ale poeţilor români. Astfel, în Mutritlu a poetsilor/ Poets viems, realizată cu prilejul Festivalului internaţional „Constantin Belimace”, 2001, sunt antologaţi: Marta Izsac şi Toma Eanachi, iar în Boatsea-a Poetslori – Matilda Caragiu-Mariotseanu, Gheorghe Vrana, Dumitru Piceava, Mihail I. Vlad, Camelia Morcozan, Maria Mărginean, Gabriela Ciobanu, Toma Eanachi.
Vanghea Mihanj-Steryu, poetă şi prozatoare, traducătoare, pictoriţă, actriţă, realizatoare de film, probabil cea mai importantă voce a liricii aromânilor din Macedonia, s-a născut în localitatea Dolean, în 1950, într-o familie de aromâni „grămuşteni”, care se trăgeau dintr-un neam de păstori veniţi din Moscopole şi Ianina.
Şi, măcar pentru câteva clipe, călătoreşte cititorule cu gândul către un oraş uitat, Muscopuli/ Moscopole (Voshopole – oraşul oierilor, supranumit şi „Atlantida aromânilor”, fostă metropolă exclusiv a vlahilor/ aromânilor/ rămanilor. Oraşul era situat în sudul Albaniei de azi (la sud-vest de lacul Ohrida), la o altitudine de 1150 m. Era cel mai populat oraş din zonă în acea epocă (peste 40.000 în anul 1750, 60.000 în 1788 – după Pouqueville, cu peste 12.000 de case), exceptând Atena şi Istambul. Avea, către sfârşitul secolului al XVIII-lea, 72 de biserici, corporaţii, instituţii economice, comerciale, bancare de tot felul instituţii de învăţământ comunitare, una de învăţământ superior, Noua Academie, din 1744, după ce fiinţase de prin anii 1690 ca şcoală secundară.
Aromânii au dat mari valori şi pe plan intelectual/ cultural. Dincolo de exodul în România, după distrugerea oraşului Moscople, cu efectele aferente, am putea enunţa o listă impresionantă a personalităţilor marcante de origine aromână: Protopopul Th. A. Cavaliotti, din Moscopole, Constantin Ucuta Moscopoleanu, Gheorghe Roza, Daniil Moscopoleanu (adept al grecizării, renunţării la „limba” aromână), familiile Sina, Roza, Duca, Malenita, Mangiarli, Capra, Calai Agora, Neaplu, Manasi, Modosu, Dadani, Darvari, Popp, Diaconovici, Zonea Dona, Cociu, Doda, Musteta, Coda, Tolea, Spaici, Angelcu, Marcusu, Dima, Paciurea, Staia, Mocioni, Şaguna, Dumba, Gojdu, Grabovski ş.a.. Sau amintim rolul pe care Andrei Şaguna (cel mai cunoscut descendent al unei familii aromâne, mitropolit al Ardealului) l-a jucat în istoria Transilvaniei, fapt care l-a determinat pe Sterie Diamandi să afirme: „La temelia dezrobirii Ardealului stă jertfa celui mai însemnat centru de cultură şi civilizaţie aromâneasca” .
Vanghea Mihanj Steryu vine din spaţiul lingvistic al aromânilor – singura „dintre toate populaţiunile româneşti aşezate de-a dreapta Dunării… care şi-a păstrat până azi numele etnic în legătură cu originea lor” .
După debutul din 1975, Vanghea Mihanj-Steryu a publicat 32 de cărţi de poeme şi proză. La Salonul de la Iaşi am prezentat volumele: Roman ti Ficiurits – „Steali di mârdzeali”/ SbeздИ oд Mohиctpи, proză scurtă pentru copii, Tser fără steali, poeme, Casi fârâ pârmatsi, roman, şi antologiile Mutritlu a poetsilor/ Poets viems (realizată în colaborare cu Anita Steryu-Dragovich), Boatsea-a Poetslor/ Глacot ha пoetиte.
Vanghea Mihanj Steryu, scriitoare de un „talent indiscutabil”, cum o caracterizează Hristu Cândroveanu, scrie dorind să exprime în vers şi vocea unui neam care nu acceptă să fie îngropat în timp, să fie acoperit de colbul uitării (din volumul Ochiul sufletului, din câte ştiu singura ei carte apărută în limba română): „O, tu neam al meu!”/…/ Murdărit în panteonul timpului/ Scăldat în lumina bisericilor,/ Te-ai oprit acolo unde erele stau pe loc.” Sau, alteori, cu vocea apăsată de lespedea istoriei („O, tu neam al meu!/…/ Priveşti uimit şi tăcut/ Ca un embrion uitat între ere.”), îşi enunţă dintru început şi dorinţa de a fi un mesager al celor asemenea ei: „Cânt dorul şi soarta neamului meu.” În proza scurtă pentru copii, de pildă din Steali di mârdzeali, dedicată nepoţilor, dar şi tuturor copiilor lumii, „discută” cu buburuzele, cu soarele, căprioara, pădurea, broasca ş.a., ca apoi să „destăinuiască” micilor cititori toate aceste întâmplări. Şi în Tser fără steali (Cer fără stele), volum alcătuit din două secţiuni: Cântiţi Ti fara-a noastră şi Lirica di vreari (Lirică de dragoste), prima parte este închinată tot neamului aromân, destinului şi căutărilor aromânilor la acest început de mileniu. Poezia Vanghei Mihanj Steryu este aidoma unei oglinzi cu două ape – una a experienţelor/ emoţiilor/ trăirilor personale, cealaltă – a pătimirilor neamului, pentru care credinţa în Dumnezeu şi păstrarea fiinţei naţionale (cu tradiţii, fel de a fi, obiceiuri precum transhumanţa) au fost şi rămân singurul sprijin în faţa dinţilor timpului care schimbă lumea încet, dar sigur. Tristeţea (care „tremură în răni”), dorul (care, şi el, „are un nume”, chiar dacă este „tăiat/ În două împreunate părţi”), marea, dragostea, amintirile, destinul, speranţa sunt alte căi pe care păşeşte întru vers Vanghea Mihanj Steryu, poeta pentru care „acolo unde sfârşeşte bucuria dragostei începe împărăţia tăcerii”.
De la antologia Ciuciurlu-a Vreariljei (pre româneşte – Şoaptele dragostei, iar pre limba ţării în care sălăşluieşte antologatoarea, Шeпotot ha ЉУБOBTA/ Şepotot na ljubovta) este un gest aparte, prin care versurile unor poeţi români „călătoresc” prin sufletul şi purtaţi de pana Vanghei Mihanj Steryu, pe un drum aparte. Drumul dinspre română spre aromână. Prefaţa antologiei, intitulată Generozitatea unui traducător: Vanghea Mihanj Steryu, este semnată de Catinca Agache, autoarea unei cărţi de referinţă, Literatură română în tările vecine (1945-2000), Iaşi, Editura Princeps Edit, 2006. În lucrarea amintită, în Argument, Catinca Agache scria că „în zonele de contact etnic, multiculturale şi plurilingve amintite, se scrie o literatură de expresie românească de o remarcabilă valoare, nedrept de puţin cunoscută în România şi insuficient abordată de critica literară din interiorul ţării”, amintind că nu a cuprins în lucrare aromânii dar asta din cauza complexităţii fenomenului, remarcând însă numele Vanghei Mihanj Steryu (p. 9).
Cred şi sper că Vanghea Mihanj Steryu va putea să-şi facă mai mult auzit, în viitor, glasul ei, şi al aromânilor din Macedonia, pe care îi cântă în vers, în viitoare apariţii şi în limba română.
Ciuciurlu-a Vreariljei/ Шeпotot ha ЉУБOBTA, antologie realizată de Vanghea Mihanj-Steryu, ediţie bilingvă aromână – macedoneană, versiunile aromână şi macedoneană: Vanghea Mihanj-Steryu şi Anita Steryu-Dragovich, editura Vasiliana ’98, Iaşi, 2007;
Vanghea Mihanj-Steryu, Roman ti Ficiurits – „Steali di mârdzeali”/ SbeздИ oд Mohиctpи, proză scurtă pentru copii, ediţie bilingvă aromână – macedoneană, Editat de Societatea Scriitorilor şi Artiştilor Aromâni din Macedonia (Sutsata-a scriitorlor shi artishtsâlj „Armânj dit Machidunii”), Skopie, 2007; Tser fără steali, poeme, Editura Fundaţiei Culturale aromâne „Sfânta Ana”, Bucureşti, 2004; Casi fârâ pârmatsi, roman, Skopie, 2002; antologii semnate de Vanghea Mihanj-Steryu: Mutritlu a poetsilor/ Poets viems, realizată cu prilejul Festivalului internaţional „Constantin Belimace”, 2001, ediţie bilingvă aromână – macedoneană, editată de Societatea Scriitorilor şi Artiştilor Aromâni din Macedonia, Skopie, 2002; realizată în colaborare cu Anita Steryu-Dragovich, Boatsea-a Poetslor/ Глacot ha пoetиte, ediţie bilingvă aromână – macedoneană, Editat de Societatea Scriitorilor şi Artiştilor Aromâni din Macedonia, Scopie, 2004.