Cioburi de lumină. Floarea degetului orb când scrie - Revista Poezia, toamnă 2007

Scriitorul si jurnalistul Salah Mahameed s-a născut în 1960, la Umm ed Fahem, un sat din vecinătatea Nazaretului, a studiat la Scoala Arabă Ortodoxă din Haifa, apoi a plecat în Italia, în 1981, absolvind Facultatea de Medicină si Chirurgie din Padova, licentiat în psihiatrie. Din 1992 conduce Asociatia Culturală Azzaytuna di San Vito di Cadore (Belluno). Colaborează la diverse publicatii cu articole, poeme în arabă si italiană
În 1994 a publicat în limba italiană, volumul de versuri Sassi da Gerusalemme, în 1997 – Il bambino che portó la pace. Au urmat poemul Frammenti din anima, 2001, Il mio Islam. Diario guerriero di un palestinese che vive in Italia, 2002, poemul Poesia d’amore per una donna – dedicat unei femei pe care destinul i-a hărăzit să o întîlnească, dar numai pentru o vreme, într-o poveste de iubire, si poemul Shathya Alruth, în limba arabă – 2003, Psichiatrosi. Il viaggio di un medico palestinese sulle strade del mundo e nei labirinti dell’anima, proză – 2004 s.a.
La dorinta mamei sale, recent plecată din lumea noastră, călătoreste prin capitalele lumii să ducă un mesaj de pace, tolerantă si iubire prin poezie. Doreste să transmită prin versurile sale acest mesaj, amintind că în zilele noastre, cînd toate principiile sacre ale tuturor religiilor sînt atacate de nebunia războiului si intolerantei, omul pare să fie tot mai dezrădăcinat de furtuna neîntelegerilor, uitînd de frumusetea vietii. Secolul acesta pare să fie, spune poetul „o mare de sînge”, iar oamenii par să fi uitat că „Terra noastră este îmbrăcată/ cu frumusete” – Frammenti din anima. Cîntă iubirea, dragostea, care trezeste în el „vulcani nostalgiei” si puterea de a „construi rime dulci” – Poesia d’amore per una donna), întelegerea/ nevoia de întelegere, dar nu uită de durerea oamenilor care trăiesc de zeci de ani drama unui conflict sîngeros în Orientul Mijlociu, în Israel si Palestina, fie ei evrei, crestini sau musulmani.
Maria Luisa Spaziani apreciază că Salah Mahameed „vorbeste… despre conditia umană, despre cum fiecare om este un dezrădăcinat” (prefata la Poesia d’amore per una donna).
Psichiatrosi. Il viaggio di un medico palestinese sulle strade del mundo e nei labirinti dell’anima este un volum original, în care autorul îmbracă în haina unor texte elemente autobiografice (mai ales evenimentele semnificative) care se întrepătrund cu reflectii pe diverse teme ca: medicina, poezia, politica, religia dar mai ales arta, „pe fundal” fiind aspecte din viata cotidiană – suferinta palestinienilor, situatia din fosta Uniune Sovietică, comunismul s.a.. Totul în haina unor „discutii”/ întîlniri (reale sau imaginare, naratiuni „despre”) cu personaje ca Salvatore, Cuca, Ali, Valentina Mousskova. Pe Mousskova, spune autorul, a cunoscut-o în 1990 la Moscova, la „Scoala politică internatională”, a Partidului Comunist al URSS, el fiind în vizită; o caracterizează ca pe o pictorită, dar si ca „reprezentantă a unei scoli politice care a lăsat o urmă în istoria umanitătii”; în discutiile cu ea se poate vedea situatia artistilor, a oamenilor în general, în fosta URSS din perioada Brejenv si mai înainte, către zilele noastre. E un capitol interesant si prin incursiunile în timp, într-o lume altădată fosilizată într-un sistem pe care îl cunoastem prea bine, care acum suferă schimbări profunde, dar nu întotdeauna întelese (de înteles) si pe placul tuturor. Vocabularul cotidian se îmbină cu poezia sau cu cel al psihiatriei.
Salah Mahameed este un călător care suspină după tara sa, dar caută să-si găsească locul si în lumea artei, a poeziei.

Salah Mahameed – Sassi da Gerusalemme, prefată: Maria Fronciollo Nicosia, ilustratii: Michele Berton, Edizioni „Il Gabbiano”, 1994; Frammenti din anima, prefată: Milena Milani, ilustratii: Ernesto Treccani, Azzaytuna Edizioni, 2001; Poesia d’amore per una donna, prefată: Maria Luisa Spaziani, ilustratii Keizo Morita, Azzaytuna, 2003; Psichiatrosi. Il viaggio di un medico palestinese sulle strade del mundo e nei labirinti dell’anima, prefată: Verzio Ruggieri, Universitatea „La Sapienza”, Roma, „Il Gabbiano”, 2004



Floarea degetului orb cînd scrie

„Scriu fantomele poema
fantasiei mele, însă
lumînările, o, lume,
nu pot lumina ca floarea
degetului orb cînd scrie”

Riad Awwad

Riad Awwad, medic, jurnalist, scriitor autor a peste 40 de volume, stabilit la Bucuresti, fiul unui cunoscut scriitor sirian, Suleiman Awwad, este membru în mai multe organizatii internationale care luptă pentru pace si drepturile omului, si asociatii ale scriitorilor (Writers Without Borders, Ibn Rushed Foundation for Freedom of Thaught, Arab Union for Internet Writers s.a.). În volumul de versuri Pragul de acasă, publicat la Iasi, poemele nu sînt de amploare, marea majoritate din cîteva versuri scurte, ca o călătorie pe diverse registre, pendulînd între liric-confesiv, dar mai ales sententios/ filosofic, as spune într-o atmosferă aducînd aminte si de cea a marilor poeti clasici ai lumii arabo-persane: „Nu citi în vremuri triste/ cartea lumii ca poveste/ lumea n-o rosti cum este/ ci cum ea s-ar vrea citită”. Nu caută ci obstinatie metafora, dar nici nu o ocoleste vădit, însă pare că mai curînd centrul de greutate e pe alăturarea cuvintelor, pe constructia frazei, decît pe tropi.
Riad Awwad (care iubeste România si limba română: „Graiul/ Domnul Eminescu/ îmi fu orga de sub mare”) scrie în vers alb, atent însă la muzicalitatea internă, reusite si zugrăvite în culoarea limbii noastre fiind si echivalentele în limba română alese de poetul Horia Zilieru („întrecîndu-si manelistul/ manechinul fătălăul/ prins de boala lu’ calache”; sau „scriu fantomele poema fantasiei mele” s.a.).
Riad Awwad se adaugă, iată, galeriei de poeti din lumea arabă care au scriu poezie pe meleagurile noastre (Munir Mezyed, Salah Mahdi – toti trei publicati la Iasi, s.a.), aducîndu-ne, fiecare în felul lui, cîteva ceva din muzica atît de specială din poezia limbii mu’allaqa-telor, (în limba lui Riad Awwad: cele atîrnate), despre care se spune că au fost brodate cu fir de aur si atîrnate pe zidurile Kaabei, care aveau un ritm constituit din 16 metri, care se spune că se socotesc după mersul cămilei sau miscarea astrilor pe cer.

Riad Awwad, Pragul de acasă, echivalente în limba română si cuvînt înainte (Ascunse forte centrifuge): Horia Zilieru, Editura Princeps Iasi, 2006