Două monografii moldave. Monografie Victor Eftimiu - Revista Poezia, vară 2004

Dacă înainte vreme monografiile – în mod straniu pentru un mecanism statal care avea mare grijă ca, prin propagandă, să scoată „în evidentă” orice aspect care putea fi folositor – erau un teritoriu interzis pentru localitătile din tara noastră, după anul 1989 din ce în ce mai multe localităti ale tării noastre au ajuns să dispună de un asemenea instrument de lucru si de promovare. Un inconvenient ar putea fi că autorii acestor monografii apelează destul de rar la specialisti. În acelasi timp, faptul că unii autori fie sînt profesori, preoti, fie au în colectivul care colaborează la alcătuirea acestor monografii cadre didactice, face că valoarea lor să fie destul de ridicată.
La editura ieseană Timpul au apărut în ultimele luni două monografii ale unor comune moldave: Ion Mîchnea-Vetrisanu, Atingerea mitului, Vetrisoaia - 475 de ani si Vasile Tîru, Plai din plaiul românesc, file de monografie – comuna Tibana.

Monografia comunei Vetrisoaia este structurată, în linii mari, pe două sectiuni: 1. după un capitol (Consideratii geografice) în care predomină elementele geografice, meteorologice s.a.m.d., urmează relevarea (folosind documentele din arhivele statului) elementelor care atestă vechimea asezării si etapele pe care le-a străbătut aceasta (cu prefacerile/ mutatiile respective) si 2. situatia actuală a comunei, personalitătile si oamenii locului. Una peste alta este un excurs spiritual în viata comunei, cu descrieri ale scolii (asa cum era altădată si cum este azi), bisericilor (cea veche si cea nouă), elemente de etnografie, folclor, imagini ale satului, ale oamenilor locului, statuilor (foarte numeroase în această comună, ca si parcurile), locurilor de preumblare si reculegere s.a.m.d. La toate acestea se adaugă si un număr de pagini în proză precum si „amprenta literară” a autorului, cunoscut în viata culturală a judetului Vaslui si nu numai.


Monografia comunei Tibana, în 6 capitole (I. Dovezi, date, fapte, documente de atestare istorico-arheologică a comunei, II. Flora si fauna comunei Tibana, III. Administratia publică, IV. Învătămînt, cultură, sănătate, V. Traditii, datini, obiceiuri, VI. Biserica – Nădejdea lui Dumnezeu), este construită într-o manieră metodică, care reuseste o imagine complexă, cuprinzătoare a unui peisaj moldav pe care omul a vietuit, cum o atestă izvoarele, încă din paleolitic. Desi nu există monumente istorice pe teritoriul acestei comune, unde totul se raportează în legende la Stefan (înainte sau după Stefan cel Mare) cercetările recente au demonstrat că o veche cetate (în locul numit „Între santuri”) au relevat că este un vestigiu geto-dacic. Dealtfel, pe teritoriul comunei Tibana s-au descoperit, pînă în prezent, vestigiile a 30 de asezări străvechi.
O preocupare deosebită o vădeste autorul acestei monografii (profesor de română de peste 30 de ani) pentru limbaj, pentru stil, dar si pentru conciziune si limpezimea prezentării datelor. De asemenea, merită subliniată dorinta de a cuprinde cît mai multe aspecte legate de viata comunei. Una peste alta, prin modul de constructie, prin maniera în care sînt culese datele si organizate, monografia este destul de aproape de una realizată de un colectiv profesionist.

Ion Mîchnea-Vetrisanu, Atingerea mitului, Vetrisoaia - 475 de ani, Editura Timpul, Iasi, 2003;
Prof. Vasile Tîru, Plai din plaiul românesc, file de monografie – comuna Tibana, Editura Timpul, Iasi, 2004


Monografie Victor Eftimiu

În 1999 se împlineau 110 ani de la nasterea scriitorului român, de origine albaneză, Victor Eftimiu. Comunitatea Albanezilor din România, prin consiliul de conducere al Uniunii Culturale a Albanezilor din România, a încredintat lui Constantin Mohanu sarcina de a întocmi o monografie, un volum omagial despre personalitatea scriitorului.
Născut la 24 ianuarie 1889, în Bobostita (Albania), într-o regiune de la poalele Muntilor Pindului, Victor Eftimiu s-a stabilit cu familia, încă din 1897 la Bucuresti pentru ca, în decembrie 1904, să editeze singur revista „Speranta” în care publică primele sale versuri, semnate „Victor”. Apoi viata a fost darnică cu Victor Eftimiu – prima dată a semnat astfel în Viata literară, editată pe atunci de George Cosbuc, Ilarie Chendi si Ion Gorun, cînd publica în 1906 poezia Amurg.
Constantin Mohanu structurează monografia pe capitolele: Cronologia vietii si operei, Poezia, Dramaturgia, Schita, nuvela, dar mai ales povestirea, Literatura pentru copii si tineret, Memorialistica, Moralistica, Publicistica, Lumea romanelor lui Victor Eftimiu, Anexă (în care sînt pagini interesante semnate de Alexandru Balaci, Chiril Economu, Evelin Fonea, Cristia Maksutovici, Gelcu Maksutovici, Mihail Olteneanu, Cristian Păncescu, Baki Ymeri) pentru ca, în final, o trecere în revistă a operei scriitorului si o selectie de referinte critice să contureze personalitatea celui care spunea că era un „scriitor român de origine albaneză”.
Cu toate că în literatura română Victor Eftimiu, care a fost presedinte al Societătii Scriitorilor Români, membru al Academiei Române, al PEN Clubului Român s.a.m.d., va rămîne mai curînd ca un nume în dramaturgie, asa cum sublinia chiar scriitorul, viata sa (a trăit 83 de ani) s-a derulat pe fundalul lumii Balcanilor, a României frămîntate de convulsiile începutului de secol XX, apoi de al doilea război mondial, de stăpînirea comunistă etc. O lume plină de farmec, dar si de nostalgie, trădări, împliniri, renuntări, succese si marginalizări, dezamăgiri si vise. Interesante cu osebire sînt paginile din lumea mirifică a scenei – pe care Victor Eftimiu a cunoscut-o atît de bine – sau portretele literare ale personalitătilor culturale, ale scriitorilor români si străini pe care i-a cunoscut (Caragiale, Slavici, Macedonski, Vlahută, Goga, Sadoveanu, Minulescu, C.I. Nottara, Tony Bulandra, Pirandello, Edmond Rostand, Gabrielle D’Anunzio, Brîncusi, Aurel Vlaicu, Traian Vuia s.a.m.d.). Cel supranumit de colegii săi „marele risipitor”, pentru că putine sînt revistele literare sau periodicele din Regat, din Transilvania, România Mare în care să nu fi semnate articole, reportaje, cronici dramatice, eseuri pe diferite teme, n-a uitat niciodată tara sa de origine, dar a rămas credincios României, tară în care a cunoscut consacrarea.
Cîndva, Victor Eftimiu a spus: „Eu am venit pe lume s-aduc bucurie si frumusete”. Copil fiind, am primit, indirect, un strop din darul lui Victor Eftimiu, cînd am jucat în piesa Însir-te mărgărite.
Este un gest meritoriu al Uniunii Culturale a Albanezilor din România si o reusită a domnului Constantin Mohanu, care a îngrijit si cele 18 volume din seria Opere, editia de autor Victor Eftimiu, apărute între1970-1996.

Constantin Mohanu, Victor Eftimiu - Monografie, Editura Ararat, Bucuresti, 1999.