Legenda Lacului de smarald. Poezie, religie şi rugăciune în Myanmar - Revista Poezia, vară 2007

Uniunea Myanmar , fostă Burma/ Birmania, capitala: Rangoon, este tara mai multor etnii (birmani 68%, shan 9%, karen 7 % - 10%), rakhine 4%, chinezi 3 %, mon 2%, indieni 2% si alte grupuri etnice – 5 %), limba oficială birmana. Teritoriul tării este împărtit în sapte state (în esentă locuite de mai multe etnii) si sapte „diviziuni” (în care predomină etnicii bamar). Etnia bamar (birmană: ba. ma lu. myui; numiti si birmani/ burmani/ burmezi) este majoritară în Uniune. Birmanii, se presupune, ar fi de origine tibetană, si au migrat prin stepele mongole spre Burma cu cca. 3000 de ani înainte. Oficial, desi în 1917 o statistică amintea 242 de limbi si dialecte, cele 3 familii care au limbi vorbite în principal în Uniune sînt: tibetano-birmaneză (ramura estică: birmana, kachin, naga si karen), mon-khmer (inclusiv mon, palaung, wa), thai (inclusiv shan). Din cele 135 de etnii, recunoscute azi, probabil wa, palaung/ rumai si naga sînt cele mai mici. Triburile muntenilor au liderii proprii, subordonati birmanilor. Structura religioasă e la fel de complexă: cca. 95 % din birmani, etniile shan, mon, arakan, majoritatea karen – budisti; cei mai multi etnici kachin, chin, karen si karenni – crestini. Statisticile oficiale: budism hinayana 89%, crestini 4% (baptisti 3%, 1% – romano-catolici), animisti 1%, alte religii: 2%.
Influenta călugărilor a fost considerabilă, sistemul educational era grefat pe temple/ mănăstiri. Peste 60% din băieti primeau educatie ca mireni sau novici (koyin). În sate una-două (pentru un sat mai mare sau mai multe mai mici) kyaung-uri aveau în grijă educatia si religia. Numărul de călugări varia, functie de mai multi factori, începînd cu mărimea mănăstirii. Nu sînt clase, în sens occidental, examene (nici „certificate”). Elevul poate începe studiul oricînd. Un băiat, budist, trebuie să fie koyin o dată în viată, cîteva luni, obicei păstrat după ce britanicii au introdus sistemul scolar occidental.
Limba birmană face parte din sub-familia tibeto-birmană . Este vorbită si în Bangladesh, Malayezia, Thailanda, SUA. Scrierea face parte din familia alfabetelor brahmi (sunetele: modificate de cele 7 accente, diferit, functie de locul accentului). Se acceptă că limba birmană are două forme: literară (myanma (h)batha)si colocvială (bama (h)batha). Sînt probleme de transliterare, acelasi cuvînt fiind tradus diferit în una din limbile occidentale, de obicei engleză; exemplu: birman/ burman si burmez. Si din dorinta de a elimina confuziile s-a promulgat legea nr. 15/ iunie 1989, Adaptation of Expressions Law. Birmanii au fost numiti bamar; sînt precizări si relativ la diviziunile administrative, denumirile geografice.
În trecut, oamenii educati îsi dedicau mult timp poeziei (lecturii si scrisului). Poezia era considerată un scop/ fapt important în viată. Scrierea unei poezii în birmană poate părea destul de complicată unui occidental, pornind si de la numărul de silabe, silaba care trebuie să rimeze cu care s.a. O zicală spune că birmanii au creat mai multe tipuri de poezie decît au avut inventii în orice alt domeniu. Se consideră că poezia, primul gen din istoria literaturii acestor locuri (divizată, la modul foarte general în două părti 1. „a poeziei”, 2. a unei varietăti de forme/ stiluri, inclusiv poezia), a început în perioada Pagan/ Bagan (849-1287 d.C.) pentru ca, în perioada Inwa (secolele XV-XVII) să se dezvolte genuri poetice diverse (pyo, lanka – bazate pe jataka, nipata; apoi particularitătile stilistice s-au dezvoltat si prin procedee ca SaddaLankara/ „ornamentatia cuvintelor”, AtthaLankara/ „ornamentatia întelesurilor” s.a.). Abia mai tîrziu au apărut si alte forme literare pyazat (teatrul), wut-htu (povestirile) s.a.
Literatura, săracă în texte de fictiune („neadevărate”, după învătătura budistă ortodoxă , care interzice să minti), era legată, ca si alte segmente ale artei, de religie. Primul roman „de fictiune” a apărut în anul 1904: Maung Hmine the rosselle leaf seller, de U Kyee. Initial, tiparul a fost întîmpinat cu mare rezervă, cărtile tipărite se spunea că duceau chiar la „ta-nha”, (în pāli: lăcomie). Pe scurt, se spunea că era imoral să le citesti .
Tehnicile poetice, ca si în alte tări din zonă, erau complicate, de la numărul de silabe (în birmană fiecare silabă poate fi folosită ca un cuvînt) pe vers/ poem, la cum se construia schema rimei, numeroasele genuri poetice, din care: than-pouk, pyot, lay-cho (gen clasic, din patru versuri, revigorat de poeti ca Thakin Kowdaw Hmine), dway-cho, tri-cho, pat-pyo, ra-tu, ra-kan s.a..
Era populară o poezie în care se repeta o secventă de 3 versuri a 4 silabe, cu schemă complexă de rime interne – „rimă în urcare”. Una din scheme era 4-3-2: silaba 4 versul 1, silaba 3 versul 2, silaba 2 versul 3; ultima silabă din versul 3 începe o nouă serie 4-3-2, lungimea unui poem fiind nedefinită. Uneori schema se schimbă, pentru a evita monotonia, în 4-2-1, 4-1-1 etc. Adesea poemele se termină cu un vers lung de 5-11 silabe. Si în Vietnam s-a folosit acest tip de rimă. În Birmania întîlnim, de pildă, than bauk: 3 versuri a 4 silabe, rimează din fiecare vers silabele 4 pentru primul, 3 – al doilea, 2 – al treilea, după schema amintită. Pot fi legate mai multe than bauk între ele. Than Bauk era folosit traditional în satire, epigrame.
Apoi, timpul si-a spus cuvîntul – au venit britanicii, al doilea război mondial, marxismul s.a., au apărut schimbări majore, au fost tipărite romane, drame, poeme în „haine moderne”, au creat scriitori ca Saya Zawgyi (1907-1990), Chit Maung (1913-1945), jurnalist, redactor sef la The New Light of Myanmar/ New Light of Burma, Mya Than Tint, recunoscut drept unul din cei mai importanti translatori ai secolului al XX-lea, Ma Ma Lei (cunoscută ca Journalgyaw Ma Ma Lei), importantă scriitoare din secolul trecut, Thein Pei Mint (supranumit Călugărul Modern). Spre exemplificare: scriitorul U Thein Han, cunoscut cu pseudonimul Saya Zawgyi (12 aprilie 1907 –26 septembrie 1990), s-a născut în Pyapon, în Diviziunea Ayeyarwady, a fost si istoric literar, critic, cu o carieră notabilă pe tărîm universitar, academic si politic, personaj marcant al miscării literare Khit-san/ Noua Scriere (alături de nume ca Theippan Maung Wa, Nwe Soe sau Min Thu Wun) ai cărei membri căutau un nou stil, noi subiecte, după al doilea război mondial. A studiat biblioteconomia la Rangoon, si universităti din Londra si Dublin. Primul lui poem, în „genul” khitsan, a fost Padauk pan/ Floarea de padauk , iar cel mai cunoscut: Drumul Hyacintului/ Bieda lan, 1963. Una din cele mai cunoscute opera ale sale este o adaptare după Burghezul gentilom, a lui Molliere, Maha San chin thu, publicată în 1934. Saya Zawgyi a scris 50 de romane, cca. 230 de poeme, 46 nuvele, peste 300 de articole s.a.
Poate că citind acestea, încercînd să pătrundem în atmosfera care se degajă din poeziile prezentate, ne vom aminti iar că frumusetea lumii constă si în diversitatea ei si vom putea spune Chei-zu tin-bar-te/ Multumesc sau, de ce nu, Chit-tey, Myanmar/ Te iubesc, Myanmar.



Poezie din Myanmar

Plăceri vinovate/ dăunătoare
(atribuit lui Shin Maha Thilawuntha)

tăciunele aprins îmi pare
un rubin ce aerul îl înfrumusetează;
sarpele îmi pare o centură din flori aurite.
Plăcerile senzuale le consider
Nefolositoare, imperfecte, chiar stingheritoare –
Poate si dezgustătoare; îmi reamintesc de
Purtările prostesti ale nebunului; metodic mă străduiesc
din strînsoarea lor dăunătoare să mă smulg.



Notă În zona Taungdwingyi (din cea mai întinsă diviziune, Magway/ Magwe, în centrul tării) s-au născut patru autori clasici de la sfîrsitul secolului al XV-lea, începutul celui de-al XVI-lea, în perioada Inwa, cunoscuti cu numele colectiv Pe lei bin, Shin-lei ba. Erau eruditii călugări: Shin Maha Thilawuntha (1453-1518), Shin Ohn Nyo (1453- ?1528), Shin Ottama Kyaw (1453-1542), Shin Khema (1453- ?1503). Cel mai prolific a fost Shin Maha Thilawuntha. Primul lui poem, numit Paramigan Pyo, trata cele zece vieti anterioare ale lui Buddha.



Ka-Jin (Cîntecul dansului scutului)

Au venit tătarii. Hoardă după hoardă?
Hoardă după hoardă.
Plouă cu săgeti. Salvă după salvă?
Salvă după salvă.
Vulturii umplu cîmpurile. Lună după lună?
Lună după lună.
Sumedenie de călăreti. De jur împrejur?
Nu au învins niciodată.
Lumina se pierde. În umbra atotcuprinzătoare?
În întuneric.
Norii erau întunecati. Erau tare întunecati?
Foarte întunecati.
Ploaia a urmat norilor. A mugit tunetul?
Tunetul a mugit. Ploaia deasă, puternică. Inundă ea pămîntul?
Pămîntul l-a inundat.
Se acoperă cîmpurile. Au dispărut ele?
Au dispărut. Dusmanii. Au vrut ei să plece?
Au trebuit să plece.
Si-au întors caii cu coada spre noi si au fugit. Călăretii?
Călăretii.
S-au mai putut ridica în fata biciului?
S-au putut .

(poem pe care îl recitau luptătorii în timpul „Dansul Scutului”; traditia spune că a fost compus de regele Nga-zi-Shin Kyaw-zwa, secolul al XIV-lea, pentru ca victoria sa asupra tătarilor să rămînă în amintirea urmasilor)

Fermierul

de Padetha Yaza (1684-1754)

cînd cad ploile,
sotul si sotia, în haine zdrentuite,
el cu un turban de bumbac rosu, rosu
ridicînd spre cer mîinile, fericiti,
se plimbă pe cîmpuri.
Udati de ploaie,
îsi poartă copiii dezbrăcati.
Fermierul îsi muscă pipa
ca si cum si-ar ara lotul de pămînt.
Apa bolboroseste în găurile făcute de crabi.
Broaste si serpi, cassava si ipomea ,
lăstare si frunze de coccinia
Sînt aruncate de-a valma într-un cos de răchită

Cînd ajung acasă rădăcini dulci si suculente de turpeth
legume de la cîmp, toate iute-s gătite,
orezul abureste, curry e fierbinte
si boabele de piper Shan strivite-s în grabă
copii, cuibăriti bine, duc la gură fiece firimitură de mîncare.
Sînt copii sănătosi.



Toba orelor

(anonim, probabil între secolele al XIII-lea si al XV-lea)

În satul nostru îti spuneam timpul
După cîntecul cocosilor zburători
Cu aripi mari, pătate cu rosu.
Cînd strigau ei, stiam precis
Că vremea e la culcare să ducem copiii.

Dar aici, în amurg, bat zgomotoasele tobe
Anuntă ora, acoperind babilonia de sunete.
Acesta este orasul?
Regi, curteni, voi toti
Cum de puteti trăi în orase?

Mya Kan Tha (Lacul de Smarald)
(anonim, secolul al XIII-lea)

În Lacul de Smarald
hrănit de un torent de munte,
grăbite apele pătrund,
se rotesc linistite, limpezi
zăgăzuite de maluri impenetrabile.
E plin cu lotusi parfumati.
Deasupra lui zboară feluritele păsări.
Seamănă asa de mult cu Nanda
Lacul din ceruri.
Oare-i acelasi lac Nanda, din Tavatimsa ?

Notă:
Legenda Lacului de smarald apare în Cronica Palatului de sticlă/ Hmannan Yazawin, atribuită regelui Bagyidaw (1819-1837), care ar fi alcătuit-o în 1829. Contine, în afara unor date istorice, si mitologie, legende, povesti s.a.
Legenda spune că în anul 598 după calendarul traditional burmez, budist, regele Kya-Zwa (a domnit în Bagan, secolul al XIII-lea) a zăgăzuit apa care cădea de pe Muntele Tuywin, rezultînd un mare lac. L-a populat si cu cinci tipuri de lotus si, astfel, aici au venit tot felul de păsări (rate, gîsca de pesteră s.a.). A construit pe mal un foisor unde, se spune, venea să studieze aproape zilnic.
Bagan (Pagan); titulatura oficială: Arimaddanapura/ Orasul Celui Care Distruge Dusmanii, capitala cîtorva regate antice din Myanmar, situată la cca. 145 km SV de Mandalay, pe malul estic al lui Ayeyarwaddy. Ruinele orasului ocupă cca. 42 de km2; în situl arheologic sînt cca. 2000 de pagode, temple, mănăstiri, majoritatea construite în timpul domniei dinastiei fondate în 1044 d.C. de către Anawrahta, care a introdus, ajutat de Shin Arahan , budismul Theravada în Burma.



Cu gîndul la alinare (Nădăjduind alinarea)
Nat Shin Naung (1578-1619)

„M-ai îmbrătisat si m-ai mîngîiat, sperînd să-mi aduci alinarea.
Cu voce dulce mi-ai spus, ca din întîmplare,
Cînd plecat-ai, că victorios reveni-vei, în mai.”
Acestea spunînd, cea pe care-o iubeam precum viata
încă din copilărie,
Se va aseza din nou pe divanul decorat
cu modele florale si lemn de santal.
Apoi, părul lăsîndu-si în valuri să se reverse, alene se va întinde.
Cu gîndul la ea, flăcările dragostei mă cuprind cu putere.
Chiar de-mi stăvilesc gîndurile, să mă grăbesc la ea as vrea,
Iute, cum se rostogoleste roata soarelui.



Odioasa vrăjitoare
Shin Nyein Meh, secolul al XVII-lea

Dragele mele, bune prietene, ca surorile-mi sînteti
Mi-am iubit alesul de la treisprezece ani,
De cînd abia se întorsese din călugărie .
Dar căpoasa de maică-mea vitregă nu m-a lăsat
Să-l accept lîngă roata mea de tors, curte să-mi facă

Ghinionul si soarta potrivnică departe ne-au tinut
Ani multi, pîn’ce văzutu-ne-am c-o seară înainte
Cînd de la cîmp mă întorceam.
Eram mai jos de casa mătusii mele, unde grădinile se-amestecă,
La răsărit de lanul de bumbac aidoma mătăsii, colo unde
Se îngustează, culcîndu-se-ntr-o văioagă.
El o esarfă albastră vrîstată cu mătase rosie în jurul gîtului purta,
Eu, odinioară, i-o tesusem. O vorbă nu rostit-a.
Mi-a petrecut pe după umeri bratul, pe spate m-a atins
Si locului rămase, înlăcrimat.

Dar dragul meu, că nu te mai iubesc ti-am spus eu oare?
Bîrfitoarea, scornitoarea, vrăjitoarea cea de ură plină
A răului lucrare-o face zilnic, doar să ne separe,
Usucă-se ăst monstru precum seceta!



Tăurasii gemeni
Anonim, probabil secolul al XVII-lea

Pot auzi clopotele vacilor răsunînd
Ting si tong, si ting.
Odată arătura terminată, iubitul meu
Pe-un deal îndepărtat retează bambusi.
Tăurasii lui gemeni, lăsati hoinari
Mănîncă si rumegă pe săturate

Cînd noi doi ne-om căsători
Cei doi vitei, grăsuti, avea v-or rolul lor.
Cu sunătorii clopotei în jurul gîtului
Vor trage gratiosul nostru car nuptial.

Versiunea în limba română si note: Marius CHELARU





Numele vine de la Myanma Naingngandaw.

Termenul limbi sino-tibetane, relativ nou, e urmarea eforturilor specialiştilor de a clasa limba chineză într-un context mai clar. În mare, deşi are puţini vorbitori, e cea mai numeroasă, ca număr de itemuri, din Sud-Estul Asiei.

O periodizare a istoriei Birmaniei: epoca bronzului (cca. 1000 î.C.), perioada Pyu (secolele I- X d.C.), Bagan (XI-XIII), Inwa (XV-XVII) şi Konbaung (XVIII-XIX).

Vezi şi R., N.-Ranjan, Sanskrit Buddhism in Burma, Rangoon, 1998.

Maung Swan Yi, Chewing the West, The Development of Modern Burmese Literature Under the Influence of Western Literature (read at II FA, Leiden University, Amsterdam, December 5-9, 2002.

În pāli: saya: profesor, sayama – profesoară; sayagyi - mare profesor, sayamagyi/ mare profesoară; Zawgyi = Yogi (în unele accepţiuni: aprox. alchimist, ascet mag).

Arbore; Birmania, Thailanda, Cambdogia, Vietnam: sp. Pterocarpus macrocarpus.

Shin: membru al unui ordin monastic.

După versiunea engleză a lui Win Pe

Cassava sau manioc, familia euphorbiaceae; sursă importantă de carbohidraţi.

Ipomoea batatas sau batát, bataţi, s.m. Plantă asemănătoare cartofului; cultivată pentru tuberculul comestibil, bogat în amidon, vitamine.

Coccinia grandis sau tindora, giloda, kundri, kowai, tindla, Degetul bărbatului ş.a.; plantă tropicală; cultivată pentru fructele mici, comestibile.

Turpeth: rădăcina (sau tulpina) uscată a plantei Ipomoea Turpethum, întîlnită în India, China, Ceylon, Australia; cultivată şi ca plantă ornamentală.

Piper – în burmeză: nga youk kaung.

Mitologie budista: lac din Tāvatiṃsa (în dialectele pāli), sălaşul fiinţelor celeste.

„Cerul celor treizeci şi trei de zei”; după textele budiste: pe vîrful numit Sumeru (lb. sanskrită; pāli: Sineru; Meru, în pāli: Neru, sufixul Su: Su-Meru – „Minunatul Meru”), care ar fi centrul lumii; înălţimea: cca 80,000 yojanas (cca. 15.000 m).

Maung Hla., The Chronological Dates of the Kings of Burma who reigned at Thayekhittaya (ancient Prome) and at Pagan, în Journal of the Burma Research Society 13(2), 1923.

Khin Maung Nyunt, Hagiography of Maha Thera Shin Arahan and an account of the reconstruction of Shin Arahan’s brick monastery, Ministry of Culture, Myanmar, 1997.

În viaţa unui budist în unele ţări există obligaţia ca cel puţin o dată în viaţă să fie o scurtă perioadă la templu/ călugăr.

După versiunea engleză a lui Maung Myint Thein.