O hartă spirituală a activităţii albanezilor din România - Revista Poezia, iarnă 2004

Născută în Albania, absolventă a Facultăţii de Filologie din Tirana, Elida Petoshati şi-a petrecut o parte din copilărie în România, dat fiind că tatăl, Eqerem Petoshati, a lucrat mai mulţi ani la Ambasada Albaniei din Bucureşti. A avut şansa să cunoască îndeaproape o serie de personalităţi marcante ale comunităţii albaneze din România, istoria acestei comunităţi şi, astfel, a studiat o consistentă literatură de specialitate. Aşa a rezultat volumul Aspecte ale culturii europene cu precădere romanice în publicaţiile albaneze din România – secolul XX , care a constituit şi teza doctorat a Elidei Petoshati. Cartea este structurată pe capitolele: I. Preocupările culturale ale albanezilor din România. Scurt istoric; II. Fenomenul literar european, cu precădere romanic în operele albaneze publicate în România, cu subcapitolele: 1. Fenomenul literaturii reflectat în presa românească, 2. Asdren şi literatura română, 3. Asdren şi literatura albaneză, 4. Mihai Eminescu – Lasgush Poradeci sub semnul romantismului; III. Periodicele albaneze apărute în România în secolul XX, cu subcapitolele: 1. Privire generală, 2. Alte periodice apărute în România în cursul secolului XX; IV. Profile culturale în presa albaneză din România, cu subcapitolele: 1. Visar Dodoni, publicistul exeget, 2. Gjergj Bubani, omul de cultură, 3. Gelku Maksutovici, istoricul ziarist, urmate de tipicul (pentru tezele de doctorat) capitol de Concluzii.
Principala preocupare a volumului, deşi analizele, comparaţiile, paralelele ş.a.m.d. nu lipsesc, este trecerea în revistă a unui bagaj informaţional remarcabil. Este un studiu atent alcătuit, urmărind descrierea şi, mai mult sau mai puţin succinte, unele explicaţii, teorii personale ale (asupra) unor fenomene, în consonanţă cu tema cărţii, de multe ori pînă la detaliul informaţional. În acelaşi timp este şi o hartă spirituală a activităţii albanezilor din România într-o perioadă istorică importantă nu doar pentru Albania şi România. Eeida Petoshati subliniază că presa albaneză din România (asupra căreia face o analiză detaliată) este unul dintre cele mai importante capitole ale activităţii acestora, avînd un loc privilegiat în cadrul mişcării de renaştere naţională a Albaniei. Animatorii acestei prese militau pentru: deşteptarea conştiinţei naţionale, formarea unei literaturi de temei naţional, culturalizarea albanezilor în spiritul limbii albaneze, apărarea drepturilor naţionale, promovarea lor pe plan internaţional, dar şi crearea unui model de prietenie etnică în arealul balcanic – cea albano-română. Se face o „listă” completă a publicaţiilor comunităţilor albaneze din România, arătîndu-se şi data apariţiei lor, fondatori, colaboratori, locul în care au fiinţat, durata etc. Nu trebuie uitat că multe dintre cele mai importante personalităţi (nu doar culturale) ale Albaniei (sau de origine albaneză) au trăit sau au avut legături strînse cu România. Din vremurile mai recente amintim pe Elena Ghica (Dora D’Istria ), Poradeci, Asdren, Victor Eftimiu, Nikolla Nacio, Jani Vreto, fraţii Frasheri, Mitrush Kuteli şi lista poate continua. Cum poate continua şi cu o nouă galerie, de portrete contemporane nouă, cu Gelku şi Cristia Maksutovici, Baki Ymeri, Luan şi Renata Topciu, Ardian-Christian Kuciuk ş.a.m.d.
Pe tărîmul literar, este de remarcat, în primul rînd, o teză susţinută de mai multe voci (de exemplu Luan Topciu) deşi cu unele diferenţe ţinînd de interpretarea personală, şi cu destule puncte de convergenţă – mini-studiul Eminescu – Poradeci. Autoarea porneşte de la influenţele mediului cultural românesc asupra lui Poradeci, de la credinţa „filosofică” a celor doi mari poeţi, „reprezentată de teozofie”, pînă la imaginea unui Eminescu – în condiţia geniului pe pămînt, Poradeci – în condiţia omului artist pe pămînt. „Hyperionul eminescian şi pasărea lasgushiană a cerurilor întăresc, scrie Elida Petoshati, „simbolul poetului prin excelenţă romantic”. Cît priveşte „influenţa lui Eminescu”, uneori acceptată, dar de multe ori minimalizată sau chiar contestată de teoreticienii albanezi, Elida Petoshati ţine să sublinieze că aceasta s-a produs/ poate fi explicată numai (sau mai ales) „datorită paralelismelor de substrat menţinute între cele două opere poetice”. Cît priveşte „comuniunea şi influenţa provocată de aceasta”, s-au manifestat prin două „reflexe” diferite, Eminescu aducînd, în opinia Elidei Petoshati, „lumina zilei” în poezia română „copleşită de precedenta negură a lamentaţiei romantice”, în versurile poetului simţindu-se cum „zîmbeşte pînă şi melancolia”, Poradeci – cu o lirică „puternic afectată de viziuni înflăcărate ale unui romantism patriotic” – aducînd în poezia albaneză „clarul de lună”, misticismul lui provocînd „în descrierea bucuriei şi umbre de tristeţe”. Nu intră în vederile mele să comentez aceste aprecieri, ci doar să le enunţ.
Toate aceste fenomene Elida Petoshati le înscrie în harta spirituală a Europei, prin diverse comparaţii şi paralele pe care le argumentează. Este o lucrare bine documentată, utilă şi cercetătorilor şi oricărui cititor care ar dori să îşi facă o imagine cuprinzătoare asupra comunităţii albaneze de la noi, asupra activităţii acestei comunităţi în paralel cu viaţa culturală din România, din Europa, dar şi din alte locuri de rezonanţă pentru diaspora albaneză, ca Imperiul Otoman, Egipt.


Elida Petoshati, Aspecte ale culturii europene cu precădere romanice în publicaţiile albaneze din România – secolul XX, cu o prefaţă de Cristia Maksutovici, Editura Deliana, Bucureşti, 1999.