Cu ochii eternului călător - Convorbiri Literare, august 2004

Precum o noapte de priveghi ce nu se mai sfîrseste,
plină mi-e viata de mister si de tăceri, mereu.

Kostas Uranis, Singurătate

Copil al unei familii originare din localitatea Leonidio, din Arcadia, Kostas Uranis (pseudonimul literar al lui Kostas Nearhos), s-a născut în 1890, la Constantinopol. Aici, a absolvit Colegiul Robertian si, în 1908, anul în care s-a stabilit în Atena, a debutat în presă. În 1909 publică placheta de poezie Ca un vis/ San oneiro. Sortit de părinti să facă studii comerciale (de altfel, participînd la afacerile tatălui său, negustor, a călătorit mult, după unele surse ajungînd si în România), renuntă la acest drum, dedicîndu-se studiilor literare. A călătorit în diverse orase europene (din Franta, Belgia, Elvetia etc.), studiind literatura vremii, corespondînd cu diverse publicatii mai ales din Atena, dar traiul boem i-a afectat atît de serios sănătatea, încît a fost nevoit să se interneze doi ani într-un sanatoriu din Davos – 1915. A călătorit foarte mult, traseul său precis fiind aproape imposibil de urmărit: în 1912 publică la Atena placheta de versuri Spleen (debutul în poezie arătînd o înclinatie spre elegie, a unui bard al solitudinii, angoaselor), în 1913 era corespondent de front în războaiele balcanice. Apoi, în acelasi an, era corespondent la Londra al ziarului „Nea Ellas”, la sfîrsitul anului fiind la Paris; în 1918 publică la Alexandria un studiu despre Charles Baudelaire s.a.m.d.). În ceea ce priveste activitatea publicistică, anii primului război mondial au însemnat un moment de vîrf – de pildă trimitea cca. 10 corespondente săptămînal, din Paris, pentru ziarele din Grecia, timp în care semna cronici în „L’Opinion”. La Davos a continuat ciclul de sonete început la Paris, dar a scris si proze ca Jurnalul unui tuberculos (publicată postum) sau Nuvelele provinciei. Datorită căsătoriei cu portugheza Manuela Santiago, în 1919 s-a stabilit la Lisabona, pentru ca, în 1920, să fie numit consul al Greciei în acelasi oras. A stat aici patru ani, timp în care a călătorit în Spania, Italia, Franta, cunoscînd viata literară si legînd prietenii, devenind chiar membru al Academiei portugheze. Este o perioadă în care opera sa, mai ales poezia (tradusă în franceză, germană s.a.m.d., în vers liber/ păstrînd forma fixă – preferă sonetul decapendisilab), este cunoscută în mai multe tări si relevă o voce distinctă, un romantic întîrziat, cu influente mai ales din lirica de limbă franceză. Fără a forta, putem să-l apropiem pe Uranis, din unele puncte de vedere, de pildă prin atmosfera cosmopolită (mai putin întîlnită la acea vreme în poezia greacă) si sentimentul încorsetării/ dorintei de evadare dintr-o lume care pare din ce în ce mai ostilă, constrîngătoare de generatiile protestatare de mai tîrziu, de tipul beatnicilor.
În 1923 Uranis călătoreste, cu o delegatie de ziaristi care au vizitat Sofia si Belgradul, si în România (era, se pare, prima oară), momentul fiind marcat de aparitia primul său text în tara noastră, nuvela Nebunul, în numărul 9-10/ 1923 din „Convorbiri literare”. Kostas Uranis este si azi apreciat pentru cărtile lui de călătorie, gen pe care l-a „fondat”, pentru Grecia, alături de Nikos Kazantsakis si Zaharis Papantoniu.
Editia de opere complete (Apanta), în 12 volume, publicate între 1953-1958 prin grija Elenei Urani (sotia sa, cunoscută sub pseudonimul Alkis Thrylos), relevă personalitatea complexă a lui Kostas Uranis, membru fondator al Grupului celor 12 (alături de sotia sa, Odysseas Elytis, Yorgos Theotokas, Petros Haris s.a.).
Uranis a fost impresionat în mod deosebit de România, pe care o credea, înainte de a o vedea, un amestec de „pitoresc balcanic si european, răsăritean si apusean – adică un amalgam de regres si progres”, dar care l-a surprins prin cu totul alte elemente. „Cineva a scris odată că există tări pe care ai vrea să le strîngi la pieptul tău. România e una dintre ele” – nota scriitorul grec. Sau (în 1939): „literele în România – la fel ca si reprezentantii lor – nu numai că nu sînt împinse la marginea vietii sociale si nu au caracter parazitar, dar sînt pretuite la fel ca în cele mai avansate tări europene pe tărîm spiritual.” Si: „Oamenii de litere… se află în centrul vietii sociale” (Viata literară în România). Si, ca tabloul să fie complet (si cu atît mai depărtat de ce este azi): „Am străbătut-o… fără să văd nicăieri vreun teren sărăcăcios sau viată în mizerie” (Dacia Felix, 1937). Si: „… produsele pe care le scoate pe piată, mai mult sau mai putin, sînt toate de primă necesitate, în vreme ce ea nu importă decît la scară redusă, si articole… de care ar putea să se lipsească fără să sufere”. „Bucurestiul… este un oras care are toate calitătile marilor capitale europene, fără mizeria cartierelor populare de la periferia acestora, fără somerii lor…” (Chipul României, 1939). De asemenea, ca să nu o mai lungim, în România văzută de Uranis nu erau cersetori, iar artistii, scriitorii si literatii, prin desele voiajuri în Apus… Aproape că ne cuprinde nostalgia si revin întrebările ca: „Unde sînt… de altădată?!
Volumul Poeme (un veritabil model de carte „bine lucrată” – cu repere cronologice, Cuvînt înainte si o Addenda cu referinte critice care înlesnesc apropierea de personajul Kostas Uranis si opera sa, prin efortul doamnei Elena Lazăr si al universitarului iesean Valeriu Mardare, care semnează versiunea în limba română) cuprinde poeme din volumele: Spleen, Nostalgii (despre care Linos Politis scria că a influentat, numai ea, multi dintre tinerii generatiei 20), Cîntece vechi, Călătorii, Cîntece, dar si o serie de Note de călătorie din România.
Poemele sînt de o muzicalitate aparte, sentimentele/ stările sufletesti fiind cuvintele/ culori cu care Uranis pictează lumea pe care o vede cu ochii eternului călător, pe care melancolia îl însoteste mereu, o lume încărcată adesea de tristete, dar luminată de dragoste, de frumusete.

Kostas Uranis, Poeme, editie bilingvă română-greacă, traducere de Valeriu Mardare, cuvînt înainte si tabel cronologic de Elena Lazăr, Editura Omonia, Bucuresti, 2003.