Umanitatea – mulţimea frumoasă - Convorbiri Literare, decembrie 2005

"Eu construiesc case

De lemn, de piatra, de lut

Cu ferestre pasnice

Cu inimile

Usile

Deschise”



Cengiz Bektas, Case fericite



Poetul, traducatorul 1, eseistul si arhitectul turc Cengiz Bektas, premiat la cea de-a patra editia a Festivalului International „Zile si nopti de literatura”, desfasurat la Neptun în septembrie 2005, provenind din o veche familie nobiliara, tradus în mai multe limbi (engleza, germana, rusa, român a si greaca), a publicat volume de poezie 2, eseuri, de documentare, pentru copii.

Cladirea inimii 3ni-l dezvaluie pe Cengiz Bektas poetul, care nu îsi propune sa fie nici clasic, nici modern, nici experimental, ci sa „spuna” despre valorile umane dintotdeauna (pe care, în parte, le considera, azi – poate în fata unei veritabile ofensive a pragmatismului, poate asa pare sa evolueze civilizatia umana – în pericol), despre frumusete si dragoste, iubirea celuilalt pur si simplu. Într-un interviu 4 afirma: „Am lucruri de spus. Daca pot exprima aceste lucruri prin arhitectura, e în regula. Dar am ceva de zis care nu poate fi redat prin arhitectura, si trebuie sa gasesc o cale de a le comunica ”.

Pentru Cengiz Bek tas si arhitectura si literatura/ poezia sînt cai de a exprima lumina si ritmul, dar si tacerea. Asta cu toate ca, dupa parerea sa, între cele doua domenii exista, printre altele, o diferenta importanta: poemul poate fi doar între poet si cititor, scopul poeziei este comunicarea de la individ la individ, pe c î nd arhitectura vizeaza un alt fel de comunicare în ce priveste numarul „receptorilor” 5. Iar poezia nu este terminata dec ît atunci cînd ajunge la cititor, cî nd este publicata, la îndem î na celorlalti, într-un fel ca si un produs al arhitecturii. Convingerea sa este ca doar pun înd indivizii î n legatura/ comunicare se poate crea/ revela omul, umanitatea. Cultura nu este, dupa Cengiz Bektas, un act de izolare, ci de comunicare, de împartasire. În ambele domenii spatiile sînt importante pentru el, iar într-un poem elementele stilului arhitectural (ferestre, coloane, spatii) sînt redate prin cuvinte – privite individual poate nu sînt atî t de importante, dar ca întreg pot însemna muzica, culoare si lumina. Nu înt î mplator critica a remarcat preocuparea spre o anume structura în creatiile poetului Cengiz Bektas 6.

Este o poezie care poate fi lesne caracterizata drept o cale catre inima cititorului, delicata, nu „simpla”, cu „dozare” atenta a metaforelor, fara pretiozitati de limbaj si inovatii lingvistice/ tehnice. Mai cur î nd ar putea fi asemuita cu o însiruire de imagini clare, pentru care mai importanta este puterea de a comunica o stare, un mesaj, de a crea o legatura. Uneori sînt mici tablouri, de patru-cinci versuri, care surprind un fragment de viata/ lume asa cum s-a întiparit în inima poetului ( Inima de pasare; Umezeala; Noapte alba s.a.).

Poate ca o poezie care ar putea fi reprezentativa pentru modul de a g î ndi al lui Cenghiz Bektas este Case fericite : „Eu construiesc case/…/ cu ferestre pasnice/ cu inimile/ usile/ deschise//… construiesc drumuri/ pentru ca oamenii sa le strabata/ Construiesc piete publice/ pentru ca ei sa se adune”. Natura cheama la „împreuna”, dar pentru a putea comunica trebuie sa: „Fii pasare cu pasarea/ nor pentru nor/ copil în fata copilului” ( Pasare si pasare ). Exista si un (oarecum straniu) contrast în fiinta, în poemele lui Cengiz Bektas, între cel care crede în puterea de a aduna, de a comunica/ simboliza a constructiei, a urbei si partea care iubeste, cheama salbatacia, acel ceva neatins de oras, „garoafa aceasta salbatica/ neatinsa de oras”; „asteptai/ apa care nu prinde muschi/ ori piatra cea lunecatoare/ rosie de milenii ca s î ngele/…/ toate se afla/ în marunta floare” ( Ce aduc eu ). Dealtfel imaginile din poezia lui Cengiz Bektas sînt mai curînd din exteriorul urbei. T aierea unui copac este un lucru de care trebuie sa le fie rusine tuturor ( Tara prostilor). Iar dragostea umple totul, si parca înseamna/ lamureste totul: „Apa iesita din minti,/ Rasarit de soare, valuri lovind pietrisul,/ Radacina care acopera, aripile g îz ei lopat î nd/ Tot asa iubirea… sporeste…”. Iubita este mereu aproape: „Oriunde m-as afla/ Tu esti în preajma/ Trebuie sa fii”, pentru ca, spune poetul, „Ce am eu în afara de tine” ( Ce am eu ).

Totul se circumscrie, în viziunea lui Cengiz Bektas, desi individualul nu este nicidecum desconsiderat, necesitatii de a fi împreuna, de a comunica, de a te exprima în spatiul public (si) pentru/ prin/ împreuna cu celalalt. Si , cî nd construieste, spune, de data asta arhitectul Bektas: „încerc sa fac cladiri cu aceeasi mentalitate ca a arhitectilor traditionali, cu un spatiu central în care oamenii sa poata veni împreuna” 7. Este o poezie care place, delicata, care cheama, parca, la întelegere/ apropiere.

Cengiz Bektas vine dintr-un spatiu cultural aparte. Poezia (si cultura) turca, tara cu poezie populara ne-anonima (operele creatorilor sînt pastrate fara mari deformari în timp, în „cönk” – caiete, documente de pret privind timpurile respective), poarta încrustata în suflet amprenta culturilor de confluenta, nascuta fiind la intersectia dintre doua drumuri – oriental (mai intens, mai pregnant multa vreme, în special în perioada în care suflul arabo-persan, sprijinit de expansiunea islamului, era foarte viguros; este etapa de cca. 6 secole a poeziei „divanî”) si european. Nu este vorba de un amestec de ebose, „segmente” alaturate pur si simplu prin forta împrejurarilor, pentru a izvodi o cultura. În pre ajma evenimentelor în centrul carora sta Atatürk 8 au fost si importante schimbari/ rasturnari în sensul unei modernizari (cu tenta de europenizare) nu doar în ideologie, ci si în arta, marcate de curente precum „Tanzimat/ Înnoire” (a întrunit poeti din mai multe generatii, în timp), care cereau, dintru început, si revitalizarea poeziei turce, schimbarea vocabularului, înlocuirea vechilor forme provenite din lumea persano-araba cu altele locale, vocabular turc etc.. Dupa „confruntarea” dintre adeptii divanî si tanzimat , care a dus la un suflu al schimbarilor fara precedent în literatura turca, au urmat alte etape, de tipul „Servet-î Fün ûn/ Tezaurul stiin telor” (reprezentantii militau pentru cunoasterea/ propagarea ideilor care animau spiritul european), „Fecr-î Î ti/ Viitorul zorilor” (continuarea tendintelor novatoare, apelarea si la vocabularul arabo-persan, folosit în directia unei mai bune exploatari a posibilitatilor limbii/ poeziei turce), „Milli Edebiyat/ Literatura nationala” (în jurul anului 1920, în siajul eforturilor pentru eliberarea nationala; cu grupari ca „Genç Kalem ler/ Tinere condeie” – cerea revitalizarea limbajului poetic, considerî nd ca era o criza a expresiei poetice în Turcia). Poezia turca cunostea, în acea perioada, poeti care scriau dupa regulile divanî , tanzimat dar si ale celorlalte scoli/ curente care se manifestasera p î na atunci. Este, fara îndoiala, un drum interesant si plin de meandre de la Yunus Emre 9 la Nîzim Hikmet 10 (socotit „parintele poeziei moderne turce”, si apoi catre zilele noastre, la cum se scrie poezie în Turcia de azi, la poeti precum Cengiz Bektas. Si azi în lirica turca se pot vedea aceste fram î ntari, într-o forma sau alta. Si în poezia lui Bektas vad, de exemplu, dincolo de filonul modern, si o îmbracare în haine noi a degetelor fine ale poeziei divanî care mîngî ie noua poezie turca, cu fata catre întreaga lume, nu doar catre Europa.

Daca ar fi sa aleg un moto nu doar pentru acest volum, ci pentru toate ale lui Cengiz Bektas, acela ar putea fi: „Umanitatea/ Ce multime frumoasa” ( Multime ).



Cengiz Bektas, Yapisi, Yüredýn / Cladirea inimii , traducerea din limba engleza: Ioana Ieronim, editie bilingva român a-turca, Editura Ivan Krasko, Nadlac, 2005 (supliment al revistei „Oglinzi paralele/ Rovnobežné Zrkdalá”).





1 Cele mai reusite traduceri sînt considerate Sappho (Azra Erhat'la birlikte 1978, 1983, 1999) si Tilsimli Kedi (Grimm Kardesler'den Masallar , 1981).

2 15 volume de poezie (din care: Akdeniz/ Mediteraneanul , 1970, Mor/ Purpura , 1974, Dort Kisiydiler Bir de Ben/ Erau patru si cu mine , 1975, Yerdeli Gokdeli/ Pam înt nebun, cer nebun , 1980, Zeytinli Firin Sokagi/ Strada Zeytinli Firin , 1981, Guz Ey/ Ah, Toamna , 1983, Onu Birden/ Toti zece împreuna ,1990), 4 de eseuri, 3 carti pentru copii.

3 Premiul Festivalului „Zile si Nopti de Literatura” pentru valoarea operei literare si contributia la largirea frontierelor literaturii, acordat lui Cengiz Bektas, presupunea editarea unui volum bilingv din opera laureatului sau un sejur de doua saptam îni în Român ia cu contacte în lumea culturala (echivalent a 3.000 USD), la alegere.

4An Interview with Turkish Architect/ Poet Cengiz Bektas : Space and Poetry , by Siobhan La Piana – acordat cu ocazia unei vizite la University of Michigan, S.U.A, publicat în „ The Journal of the International Institute” , în 2004.

5Idem .

6 Discutînd cu trad ucatoarea la Constanta am înteles ca a colaborat cu poetul în alegerea poeziilor si, probabil, si a modului în care au fost aranjate în pagina.

7 Din interviul mentionat.

8 Atatürk, Kemal Mustafa (1881-1938) – Cariera militara (razboiul greco-turc, 1919-1 922, i-a adus supranumele Ghazi – Gloriosul); comandant sef al Armatei Revolutionare; primul presedinte al Turciei (29 octombrie 1923); a initiat/ pus în aplicare o serie de reforme care au schimbat radical viata în Turcia, aproape anihil înd tarele vechiului sistem social otoman, distrugî nd reteaua de interese a pasalelor .

9 Emre, Yunus (1240/1241-1320/1321) – Considerat fondatorul liricii anatoliene de expresie turca, personalitate emblematica, cu viata învaluita în legenda, initiator al unui curent poetic cu profunde implicatii în spatiul de limba turca, folosind o limba muzicala, identica cu cea vorbita de populatia o guzo-turcmen a în Anatolia secolelor XIII-XIV. Opera sa a ajuns la noi în cópii, un dîvîn (antologie de poezie), în care sînt inserate, fara vreo explicatie, poeme ale diversilor epigoni. A scris un tratat cu tenta didactica, în genul practicat în epoca, numit Risaletü 'n-Nushyye ( Cartea povetelor ), pentru ca acest titlu figureaza în multe din versurile de început. În versiunea stabilita de Mus tafa Tatçi poemul cuprinde cca. 600 de distihuri ( beyt ).

10 1902-1963.