Pătimiri ale femeilor în vremea reginei Margot - Convorbiri Literare, ianuarie 2006

„Nu exista o alta moarte decît sa fim cu voi, si nu exista nici o viata fericita fara sa fugim de voi 1”

Jean de Marconville, De la bonté et mauvaiseté des femmes/ Despre bunatatea si rautatea femeilor , 1564



„Individul uman este un popor”

Eduard Abramowski

Robert Muchembled, profesor la Université de Paris-Nord, membru al Institute for Advanced Study din Princeton, este autor a peste 20 de carti 2 traduse în peste 15 limbi, parte aparute si în limba româna, la editura Cartier din Chisinau. Una din ele este Patimiri ale femeilor în vremea reginei Margot.

Poate sub mantia unui vis tesuta din firul aventurilor si calatoriilor unor Cristofor Columb, Hernando Cortez, Carol Quintul, Caterina de Medici, Margareta de Valois, Cezare Borgia sau personajelor precum D'Artagnan, Pardaillan, Fausta s.a. care, ca si multora dintre noi, i-au luminat copilaria, si într-o masura toata viata, Robert Muchembled a scris aceasta carte în care re-construieste o lume din a doua jumatate a secolului al XVI-lea si începutul celui de-al XVII-lea, secolul Noptii Sfîntului Bartolomeu, un „moment de teroare si furie”, cu argumentele istoricului, dar parca (si) cu pana unui romancier. Dealtfel, istoricul aminteste ca, dat fiind volumul de date/ acuratetea multora din informatiile istorice concrete pe care le vehiculeaza în opera lor, poate ca scriitori precum Alexandre Dumas sau Michel Zévaco sînt foarte aproape de colegii lor, istoricii.

Istorisiri de viata, cronici ale nasterii Eului, istorie a genurilor sînt cele trei dimensiuni asupra carora autorul se opreste în volumul de fata. Printre altele, afirma (p. 9) ca doreste sa arate ca perioada aceasta a fost definitorie/ cruciala pentru producerea „celui mai mare mit occidental al timpului nostru: al Eului”, al „Subiectului Rege”, considerat de autor „o constructie multiseculara caracteristica Occidentului”, „punct de împlinire al unui imens efort de producere de sens, care a faurit dinamismul particular si inegalabil al continentului european” începînd cu sfîrsitul Evului Mediu. Iar eul nu se inventeaza, nici în acele timpuri, pentru „folosirea exclusiva” a barbatilor desi, scrie autorul, într-o lume „organizata de catre si pentru barbati”, majoritatea femeilor nu aveau alta alegere decît cea între supunere si transgresiune. Cele care au optat pentru supunere nu au lasat nici o urma pentru secolele care vor urma. Si acesta nu este, subliniaza autorul, un elogiu mai mult sau mai putin indirect al faptelor reprobabile sau marginale, pedepsite de justitie. Tribunalul, în viziunea sa, poate fi privit si ca o „scena sociala fundamentala”, ca un gen aparte de „interfata” între idealurile, normele elaborate de o civilizatie oarecare si modul în care s-au comportat cei care nu au vrut sau nu au stiut sa accepte/ sa se adapteze – „indivizii devianti”. Ritualul si ceremonialul tribunalului/ judecatii ofera un „model omniprezent de reprezentare” care conduce la „teatralizarea declaratiilor”, adica la o „oscilatie” a barierei între adevar si minciuna, argumentele „acceptabile” si jocul actoricesc avînd un rol deloc de neglijat în lupta cu frica de pedeapsa, de tortura de orice fel. În fond (aminteste autorul pe Norbert Elias), omul nu este o entitate separata de lumea sa, independenta, ci un „proces de constructie” care se insereaza direct în ceea ce înseamna epoca sa. Eul nefiind ceva abstract, fiecare destin uman este un produs al tensiunii dintre liberul arbitru si matricea culturala (care include normele) a vremii.

Autorul exploreaza un întreg imaginar colectiv în dorinta de a defini „matricele culturale”. Acestea, în viziunea sa, înseamna un „sistem simbolic activ” care, prin aceea ca se înscrie în filigran în „textura unei civilizatii”, este un veritabil fauritor de „modele de naratiune” pentru a da, astfel, sensul dorit oricarui eveniment/ lant evenimential/ lant de explicatii care integreaza individul uman în universul sau de referinta.

În ce priveste libertatea de miscare, mai ales a femeilor, istoricul considera ca, de fapt, desi imaginea acelor vremuri s-a înradacinat în mintea multora ca fiind, în mare masura, dominata de barbati tiranici, desi exista în modelele culturale ale epocii o diferentiere între sexe bine conturata, secolul al XVI-lea a fost la fel de dificil pentru marea majoritate a barbatilor, poate în aceeasi masura ca pentru majoritatea femeilor. De fapt era vorba despre apartenenta sociala. „Subordonarea femeii”, în realitate, era mai mult teoretica decît o chestiune reala, elaborîndu-se sub presiunea diversilor factori, fie ei de natura politica, religioasa sau de oricare alta, si diverse strategii de aparare specifice unei valorizari certe a „Eului feminin”. Astfel, „exceselor de încadrare masculine” le puteau „scapa” „sfinte sau calugarite”, prostituate, vaduvele, fiicele majore necasatorite sau, la un alt pol, „criminalele”. Pasiunea, scrie autorul, a fost „re-inventata” de femei ca mijloc de a-si depasi conditia, a-si proclama singularitatea, de a urca pe scara sociala, de a dobîndi averi sau faima, pentru a se razbuna (si) pe barbati. Erau lucruri valabile si pentru acele femei care „nu au lasat nici o urma în arhive”, subliniaza autorul.

Cartea este structurata pe capitolele: 1. Margot cea neîmblînzita, 2. Spre nenorocul doamnelor. Încalcari ale legii si pedepse, 3. Sa cauti femeia, sa gasesti sufletul pereche, 4. Toate bucuriile casatoriei, 5. Infidele, 6. Singuraticele, 7. Cele afurisite. Sapte precepte spre uzul femeilor.

Este un tablou complex al „lumii femeii”, al relatiilor în/ cu societatea vremii, compus din cadre care nuanteaza pîna la detaliu peisajul, de la capcana conjugala, pasiunile interzise, arta seductiei, tortura si razbunare, adulter, crima pasionala, viol (violul ca „joc”), pasiuni între stapîni si servitoare, incest, femei „diabolice”, acuzatii false de vrajitorie, otravuri s.a.

De ce „Margot cea neîmblînzita”? Prin ce este un „model” Margareta, nascuta la 14 mai 1553, ca fiica a lui Henric al II-lea si a Caterinei de Medici? De ce ea, nepoata, fiica, sora, sotie si cumnata a celor mai puternici regi din secolul al XVI-lea (a avut doua surori, Elisabeth si Claude, casatorite cu Filip al II-lea al Spaniei si Carol al II-lea de Lorena, trei frati regi, Francisc al II-lea, Carol al IX-lea si Henric al III-lea)? Pentru ca, spune autorul, „coplesita de daruri” la nastere, inteligenta, talentata, superba, cultivata, rafinata si senzuala, înger si diavolita, regina si femeie, model ideal de printesa de cel mai înalt rang, ea concentreaza, si aici jocul realitate-imaginar este greu de delimitat azi, tot ce ar putea defini, (poate) nu doar pentru epoca sa, feminitatea. Rebela, frustrata, cu toate calitatile ei ajungînd adesea „jucaria” diverselor interese, a evadat prin sex si prin condei. Orgoliul si frustrarea au condus-o la o cale prin care a lasat în istorie o „urma” aparte. În fapt, pornind de la principesa de Valois, putem trasa limitele pentru femeia acelei epoci, putem întelege cum functionau (unele) modele culturale si cum erau luate în „calcul”, cum erau relatiile barbat – femeie.

Personaje care, dupa criterii complexe, ce tin (si) de matricea culturala, au ajuns celebre sau care, dupa ce s-au stins, au cazut sub poclada uitarii, îmbraca din nou haina „realitatii” pe care le-o daruieste pana lui Robert Muchembled, re-aducînd în fata noastra „povestile” unor vieti emotionante sau cumplite, teribile. Este una din cartile care, dupa ce le citesti, te determina sa cauti explicatii, si chiar sa re-evaluezi concepte „familiare”.

O nota distincta pentru traducerea semnata de Liviu Papuc, care a gasit, cred, puntea optima a textului din limba franceza spre limba româna.



Robert Muchembled, Patimiri ale femeilor în vremea reginei Margot , 1553-1615 , traducere din limba franceza: Liviu Papuc, editura Cartier, Chisinau, 2004.

1 Citat din Marcus Aurelius, împrumutat de autorul francez.

2Culture populaire et Culture des élites dans la France moderne (XVe -XVIIe siècle) , 1978, Prophètes et sorciers dans les Pays-Bas (XVe -XXVIIe siècle) , 1978, La Sorcière au village (XVe-XVIIe siècle) , 1979, Les Derniers Bûchers. Un village de Flandre et ses sorcières sous Louis XIV , 1981, Nos ancêtres les paysans. Aspects du monde rural dans le Nord-Pas-de-Calais des origines à nos jours , 1983, Sorcières, Justice et Société aux XVIe et XVIIe siècles , 1987, L'Invention de l'homme moderne. Culture et sensibilités en France du XVe au XVIIIe siècle) , 1988, La Violence au village (XVe-XVIIe siècle), Comportements populaires et mentalités en Artois , 1989, Société, cultures et mentalités dans la France moderne, XVe-XVIIIe siècle , 1991, Le Temps des supplices. De l'obéissance sous les rois absolus, XVe-XVIIIe siècle , 1992, Le Roi et la Sorcière. L'Europe des bûchers, XVe-XVIIIe siècle , 1993, Magie et Sorcellerie en Europe du Moyen Âge à nos jours , 1994, Les XVIe et XVIIe siècle , 1995, Le XVIIIe siècle, 1715-1815 , 1994, Les Civilisations du monde vers 1492 , 1997, La Société policée. Politique et politesse en France du XVIe au XXe siècle , 1998, Une histoire du diable (XIIe-XXe siècle) , 2000, L'Invention de la France moderne. Monarchie, cultures et société (1500-1660) , 2002, Diable! , 2002, Passions de femmes au temps de la reins Margot, 1553-1615 , 2003, Dictionnaire de l'Ancien Régime , 2004, L'orgasme & l'Occident. Une histoire du plaisir du XVIe siècle à nos jours , 2005.