Păşind pe apa magică a poeziei - Convorbiri Literare, iulie 2004

Nu poate nimeni sã bea din apa magicã a poeziei, dacã nu rãpune mai întîi monstrul. Pe trupul celor care au bãut-o sînt vizibile urmele luptei.
Nasos Vayenas

„Dacã vreti sã cunoasteti posibilitãtile poeziei de azi trebuie sã cititi pe tinerii poeti greci. Nu existã nici o poezie actualã care ar putea sã preceadã pe cea a lor în puritate si intensitate”, scria Nikos Pappas1 despre poezia unei tãri care are la activ douã premii Nobel (Seferis, 1962; Elytis, 1979). S-a vorbit si se vorbeste în critica si teoria literarã elenã despre o „rãsturnare” a vechilor modalitãti de expresie în sensul „înnoirii” lor, unele forme „traditionale” fiind considerate „depãsite” sub impactul deschiderii literaturii neogrecesti spre curentele si tendintele literare din occident, generatia 70 fiind unul dintre cele mai „sensibile” „barometre”. De asemenea, au fost destule voci în Grecia care au spus cã drumul culturii/ literaturii neogrecesti spre marile valori ale culturii universale a fost/va fi destul de anevoios, dar nu din cauza slabei calitãti a operelor autorilor greci, ci a ariei restrînse de rãspîndire a limbii.
Nasos Vayenas este un nume notabil din asa numita „generatie 70” a peisajului liric elen si în critica, teoria si istoria literarã a Greciei. Probabil cele mai cunoscute texte ale sale sînt Poetul si dansatorul (1979) si Poezie si traducere (1989). La noi în tarã a fost receptat ca poet dupã aparitia, în 1988, unei selectii din cele cinci volume de poezie pe care le-a publicat2. În tara natalã au fost si aprecieri critice privind opera lui Vayenas – este mai curînd mai bun critic, teoretician literar, eseist sau poet? Este o discutie frecventã în peisajul literar contemporan, cînd destui poeti si prozatori sînt si critici/ eseisti, poate mai mult ca o expresie a cãutãrii decît din dorinta de a „explica”. Trebuie avut în vedere3 cã productia cri-ticã a lui Vayenas, prin forta lucrurilor, fiind implicat în diverse dezbateri, programe s.a.m.d. (exemple: Arhiva metricii neoelene, program al Universitãtii din Creta, reconsiderarea prozei narative ca idiom savant în secolul al XIX-lea) este covîrsitor mai cuprinzãtoare decît cea poeticã. La fel de adevãrat este cã activitatea criticã/ eseisticã poate fi consideratã o „continuare” a operei sale de creatie.
Despre poezie. Eseuri si aforisme cuprinde, sub aspect tematic, scrieri despre poezie, „aforismele” fiind „grupate” în douã sectiuni numite Tunica zeitei, texte aforistice de tipul „Poezie si…”, precum si douã fragmente de teorie literarã: Logica în limbajul poetic actual si Traducerea formelor metrice în epoca versului liber.
Nasos Vayenas abordeazã teme de importantã pentru timpul sãu, nu numai pentru Grecia (care are la temelie file de poezie numite Homer, Pindar, Anacreon, Teocrit s.a.m.d.) neuitînd cã, pînã la urmã, poetul e un conchistador al absolutului si cã fiecare vers este o incantatie dar si o re-definire a sinelui si a lumii. „Tema oricãrui poem”, spune Vayenas, „n-o reprezintã vreun fapt concret, ci… destinul uman”. Iar relatia metrului cu versul liber „este analoagã cu relatia dintre schitã si imagine în pictura nonfigurativã” (Poezie si metru).
Relatia logicii cu poezia este una dintre temele fundamentale ale poeticii – în Grecia s-au ocupat de asta si Kostis Palamas4 sau, mai apropiat de noi, Andreas Embirikos5. Logicul si ilogicul pot fi si douã fete ale cuvîntului si, spune Vayenas, tot ce a adus timpul în poezie, toate schimbãrile pînã la secolul XX nu pot fi numite „revolutii”, ci doar „reforme”. Argumentul – niciodatã nu s-a ajuns sã se conteste ce era consideratã „conditia indispensabilã pentru articularea discursului poetic – coerenta semantic rationalã a acestui discurs”. Dar, continuã autorul, exact aceastã reactie de contestare, sub o formã sau alta, a constituit „nucleul distructiv” al poeziei secolului XX, ceea ce, în ultimã instantã, chiar înseamnã o „revolutie poe-ticã”. Vayenas scria cã acum a fost prima datã în istoria poeziei acceptat faptul cã în coerenta semanticã a unui poem (prin „semanticã” autorul întelege „coerenta emotionalã”) pot functiona elemente contrare logicii care „compun o tesãturã a noii organizãri” a textului poetic (Logica în limba poeticã contemporanã). În fapt, Vayenas considerã cã prin introducerea „elementului ilogic” s-a produs si o „extindere a limbajului poetic”. Poezia traditionalã („de altãdatã”) functiona cu „imagini logice si rationale”, cea contemporanã „functioneazã” cu imagini logice, rationale dar si ilogice. Dar, subliniazã autorul, asta nu conduce la concluzia cã dispozitia antilogicã este caracteristicã întregii poezii contemporane. Vayenas, care nu respinge suprarealismul, nu crede în „postmodernism” („fie cã vrem, fie cã nu, epoca noastrã încã mai este epoca modernismului”), în scrierea automatã („textele scrierii automate… nu pot fi poeme”) sau în alte asemenea definiri care sînt „în afara adevãrului”. S-a spus cã unele dintre teoriile/ temele sale pot pãrea mai putin importante/ de importantã „localã”, redundante sau mai stiu eu cum. Poate. Dar, cert este cã despre demersurile sale eseistice se spune cã sînt „de neocolit” în bibliografia greacã legatã nu doar de traductologie sau teorie literarã, articolele sale (care abordeazã o tematicã variatã, de la poezia elenã la cea occidentalã, de la elemente de antropologie la lingvisticã, poezie si: metru, ritm, ideologie, intentie, experientã religioasã epocã, limbã s.a.m.d.) fiind citite/ comentate în lumea oamenilor de culturã din Grecia.
Se spune cã pentru poet teoriile rãmîn „în afarã”, important fiind momentul, starea sa si produsul actului magic al creatiei. Vayenas este unul dintre poetii care au dezbrãcat haina de zeu al cuvîntului coborînd în pulberea de litere a teoriilor, subliniind cã „folosim limba celor douã forme de expresie, cea non-poeticã si cea poeticã, ca pe un mod de… comunicare” si de explicare a realitãtii care se va îmbrãca în poezie. Poate si pentru cã, scrie Vayenas, „viata este o formã bolnãvicioasã a literaturii”.

Nasos Vayenas, Despre poezie. Eseuri si aforisme, tradu-cere de Valeriu Mardare, cuvînt înainte de Victor Ivanovici, editie îngrijitã de Marius Alexianu, Editura Corson, Iasi, 1999

Note:
1. Nikos Pappas, I alithini istoria tis neoellenikis logothenias 1100-1973/ Adevãrata istorie a literaturii neo-elene 1100-1973, Editura Timfi, Atena, 1973, p. 493-494.
2. În Andreas Rados, Liviu Moscovici, Literatura neogreacã contemporanã în România, Editura Junimea, Iasi, 1998, Nasos Vayenas nu este mentionat.
3. Fapt semnalat si de Victor Ivanovici în cuvânt înainte (Portretul artistului ca eseist).
4. Kostis Palamas (1859-1943). A publicat în 1925 eseul Muzica si logica în poezie.
5. 1901, Brãila – 1975, Atena. Vayenas îl citeazã cu un studiu despre suprarealism „foarte cunoscut dar de negãsit”.