La începutul poeziei este sunetul - Convorbiri Literare, ianuarie 2002

Nãscut în 1929, la Istanbul, într-o familie de pecealbari (oameni în cãutare de lucru/ cîstig, plecati din tara natalã pe tãrmurile Bosforului), poetul, eseistul, traducãtorul si academicianul Mateia Matevski a debutat cu volumul Ploile, pentru care a primit, în 1956, premiul Uniunii Scriitorilor din Makedonia. De pe atunci era socotit un deschizãtor de drumuri în lirica Makedoniei de dupã rãzboi. Al doilea volum (Echinox), apãrut în 1963, întãreste impresia, autorul primind premiul Fratilor Miladinov, la Festivalul International Serile de la Struga, ca si premiul republican 11 Octombrie. A scris unsprezece cãrti, semnînd si un numãr impresionant de traduceri în limba makedoneanã din lirica iugoslavã, francezã, spaniolã. Un numãr de selectii din poeziile sale apar în makedoneanã, sîrbo-croatã, slovenã s.a.m.d, fiind propus pentru premiul Nobel.
Nirvana este un portret poetic bine conturat, prin selectia Carolinei Ilica, cea care semneazã si îngrijirea de editie, si traducerea. încã de la început, Sunete ne duce într-o lume altfel. Mie mi-a reamintit de Parfumul lui Patrik Suskind, o lume în care totul este numai miros; copacii, plantele, pasii, pãsãrile, totul se poate vedea numai prin mirosuri.
În traditia brahmanicã, cel initiat era numit cel nãscut de douã ori. Patanjali1, în Yoga Sutra, spunea cã la fiecare etaj al cunoasterii ne initiem. Renasterea initiaticã este definitã de toate formele de Yoga ca fiind accesul la un mod de existentã neprofan, dificil de descris, pe care scolile indiene îl exprimã sub diferite nume: moksa, Nirvana, asamskrta etc. Nu am fãcut acest excurs pentru cã titlul ar conduce atît de vizibil cãtre un tãrîm exotic, ci mai curînd cãtre un anume gen de cunoastere dincolo de epopteía, contemplarea pur si simplu a misterului, poate acea stãpînire prin cunoastere, kratein a lui Anaxagoras. E o lume neprofanã, pe care o simtim culcîndu-ne printre sunete, evadati din colivia ecoului pînã la pasul în care sunetele sînt valuri de vînt. Cu sunetele vorbim, cu ele mergem la pas, alãturi, prin univers, prin ele ne nastem cuvintele pe care le dorim copiii nostri. Sunetul este magos si iatros, poarta cãtre univers si cheia cu care se încuie dincolo de cunoastere, surd si fãrã nãdejde. Platon (Theaithetos, 155, d) spunea cã la originea filosofiei este mirarea. Cu acest poem, Mateia Matevski ne spune cã la începutul poeziei, la începutul lumii dinlãuntrul si din afara noastrã stau sunetele.
Imaginile din poemele lui Mateia Matevski sînt aidoma unor tablouri (poetul s-a specializat la Paris în teatrul contemporan francez, scriind peste trei decenii eseuri legate de fenomenul teatral si literar) aproape palpabile. Aproape cã poti asculta cum moare timpul („Balada timpului) sau cum vin abia rãsuflînd… caii spatiului (Ploile). Aproape cã simti cum devii, sub vraja poeziei, piatrã în mîini si noroi în priviri cînd amintirile tale se nasc dintr-o zare nesfîrsit de molaticã, din carnea neagrã de pãmînt si de noapte a trecutului care a fost sau care va fi. Vezi cum cuvîntul se preface în spadã („Nasterea tragediei”) dincolo de oglinzile tãcerii, ca sã te tragã dincolo de fricã, într-o viatã si neguroasã, si luminoasã, si blîndã, si încãrcatã de suferintã si amar.
În Dragoste esti parte cu universul, iubirea este rãsuflarea timpului, a zãrii. Pãdurea arde în pieptul tãu, în care inima e plinã de spinii de pe lujerul de trandafir al iubitei. La fiecare suspin fumegã întregul cer, neogoit de turme limpezi de izvoare.
Este o întîlnire binevenitã cu poezia makedoneanã. Nu m-as opri asupra catalogãrii lui Mateia Matevski ca poet postmodern (Vlada Urosevi?). Mai curînd sînt fericit cã am descoperit o poezie care te conduce pe meandrele cuvîntului brat la brat cu sufletul, cu neantul dar si cu împlinirea.
Mateia Matevski este primul poet pe care l-a tradus Carolina Ilica, semnatarã a patruzeci si sase de volume de traduceri, singurã sau în colaborare. Ca o adevãratã întoarcere la prima iubire întru cuvînt, Nirvana este o întîlnire admirabilã cu poezia pe care ne-o dãruieste Carolina Ilica, prin acest volum din Colectiile Festivalului International Noptile de Poezie de la Curtea de Arges.

Mateia Matevski, Nirvana (selectie, îngrijirea editiei, traducerea – Carolina Ilica, prefatã si biobibliografie – Dumitru M. Ion) – Editura Academiei Internationale Orient-Occident, Colectiile Festivalului International Noptile de Poezie de la Curtea de Arges, Bucuresti 2001


1 Nu s-a ajuns la un acord unanim asupra perioadei în care a trãit Patañjali, nici în ceea ce priveste totalitatea operei sale, în afarã de Yoga Sutra. Unii spun cã ar fi trãit acum cca. 5.000 de ani ; majoritatea îl situeazã în sec. al IV-lea î.e.n. Unii comentatori (regele Bhoja, secolul XI) îl identificã cu Patañjali gramaticianul, secolul II sau I î.e.n., autorul Mahabhasya (S.N.Dasgupta, Garbe), si a unui tratat de gramaticã sanskritã si medicinã - Charakapratisanskrita.