si toti grecii erau pietoni.
De-atunci ceva s-a schimbat.
Grupuri de autori motorizati
înaintează prin negura necuvîntării
…………………………….
însămîntîndu-l cu pulberea aurie
a lumilor imaginare”.
Anatoly Kudryavitsky, Suspiciunea în fosnet de sandale
Poetul, scriitorul si traducătorul1 Anatoly Anthony Kudryavitsky, născut la Moscova, în 1954 (tatăl – de loc din Polonia, mama – fiica unui irlandez din South Co. Mayo care a sfîrsit în Gulag), trăieste în Irlanda (Dublin) din 1999. Membru al Uniunii Scriitorilor din Federatia Rusă si al PEN Club-ului din Irlanda, fost presedinte al Societătii Ruse de Poezie (1998 – 1999), din 1999 este în Comitetul Director al Federatiei Internationale a Asociatiilor de Poezie.
Aidoma atîtor poeti rusi, bulgari sau precum croato-slovenul Tomaž Šalamun, în perioada comunistă2 îsi promova opera mai ales prin samizdat3. A publicat mai multe volume de poezie4 primind o serie de premii importante. A publicat în reviste/ antologii poeme, povestiri în engleză, franceză5, română6 s.a., si pe net, si pe un site care, în dorinta (poate si) de a re-construi pe temelie modernă unele din ideile lansate de Ezra Pound, Amy Lowell, Hilda Doolittle, Richard Aldington, F.S. Flint, chiar Wallace Stevens, D.H. Lawrence, T.S. Eliot si adeptii imagismului (neo-imagismului)7 mai apropiati de zilele noastre, promovează poeme neo-imagiste. (Pe site au publicat, printre altii, Arlene Ang, Italia, Jim Bennett, Anglia, Dee Rimbaud, Scotia, Leonard Cirino, S.U.A. s.a.) Sub egida Irish Writer’s Center, Anatoly Kudryavitsky coordonează un cenaclu/ grup de creatori (de fictiune, non-fictiune, poezie sau proză) alcătuit din refugiati, azilanti, emigranti si membri ai comunitătilor de alte limbi decît engleza, în zona Dublin.
Fără a fi, cred, neapărat si întru totul „exponent” al (neo)imagismului, sau (si) al poeziei ruse, ci mai ales „călător”, cu sufletul ancorat în tările de care s-a legat, poetul agreează, în general, versul scurt8, clar, limbajul nesofisticat9 dar nu simplist, un stil personal, remarcat de altfel de critica irlandeză si nu numai. As spune, mai curînd, că poezia lui este amestec interesant de modern si traditional, specific rusesc si pattern irlandez/ international, adesea cu propensiune spre imagine/ „metafora vizuală”, fiind adeptul parcimoniei în ce priveste numărul (nu varietatea) de cuvinte folosite. În ce priveste imaginile, puterea lor de sugestie, Anatoly Kudryavitsky scrie, de exemplu: „Acolo unde imaginile/ se contopesc cu imaginatia/ si mozaicul de muschi al pietrelor/ devine lizibil ca o carte” – Căprioara priveste cum se retrag ghetarii.
Că nu si-a smuls cu totul rădăcinile din Estul, evadat după revolutii de sub „Cortina de fier”, care trăieste drama re-constructiei sociale, este de înteles: „cu noroiul pînă la genunchi/ viitorul nu ni se-nfătisează prea clar/ nu stim cum să ne îngrijim libertatea nou-născută/ dar sîntem cît se poate de fericiti” – Căprioara priveste cum se retrag ghetarii. Este, în fond, o temă nu numai pentru Est, ci pentru toti oamenii începutului de mileniu, pentru care întrebările au parte de răspunsuri adesea însîngerate: „Ce-o să facem/ după ce vom învăta ce să facem:/ asta-i întrebarea” – Cartea lui Meros. Lumea s-a schimbat, se schimbă mereu, nimic nou sub soare, numai că oamenii devin mai mici între lucrurile cu care se înconjoară: „Cu cît e mai mare casa,/ cu atît mai mici sînt ocupantii ei”. Ciudat sau nu, „La fel se întîmplă lucrurile si cu diavolul:/ avea obiceiul să-i izgonească pe locuitorii colibelor/ în timp ce în zgîrie-nori se multumea cu o cutie de tutun”. Asa se face că si „Diavolul îsi pierde treptat prestigiul” – Pseudoaluminiul si marile planuri. Poetul trăieste frămîntările cetăteanului Europei, fată cu provocările la care îl supune timpul său – crearea/ lărgirea UE, asaltul americanismelor/ limbii engleze – „«Europa se micsorează, dar America/ Se lărgeste» a spus bărbatul,/ «În curînd vom fi toti americani” – O noapte în Hamburg. Fiecare decizie politică (poate si individuală) care trebuie luată ascunde în spatele ei o pletoră de consecinte, unele numai bănuite. Dar, în fond, „Europa a respirat/ întotdeauna praful consecintelor” – Talleyrand sau un bun european.
Acum cîtiva ani un poet irlandez îmi spunea că, odată în UE, „România va ajunge ca Irlanda. Si noi am avut ferme, turme de vaci, cîmpuri cultivate. Acum politicile europene au făcut ca Irlanda să devină pustie”. Si Anatoly Kudryavitsky, aidoma altor irlandezi, altor europeni, văd si partea goală a paharului care înseamnă proiectul viitorului, proiectul Europei: „curînd vor dispărea/ vor pluti spre America/ luînd cu ele/ visele lor strălucitoare/ si ratiile foametei de cuvinte” – Louisburgh în strălucirea vremurilor de foamete. Răspunsurile, am putea spune ca orientalii, sînt mai multe în fata unui singur adevăr, la care încă nu am ajuns. Dar, spune poetul, unul ar putea fi că: „în ceea ce ne priveste/ nu ne-a mai rămas nimic altceva/ decît să privim eternitatea/ dezintegrîndu-se/ în aschii umane” – Louisburgh în strălucirea vremurilor de foamete.
Înainte de a-l „încadra” mai mult sau mai putin fortat în un anume „curent” (o anume „orientare”), de a-i „defini” creatia după diverse criterii, Anatoly Kudryavitsky este un poet greu de „alipit” unei tări, unui spatiu poetic anume, si volumul de fată arată acest fapt. La fel cum este si un volum al omului/ europeanului zilelor noastre, cu problemele lui, marcat de miza unui viitor care se vede nu întotdeauna foarte limpede. Dar si al unuia care vine din spatiul fostului URSS, în care lumea, si asta se vede si acum, era cu totul altfel. Iată un tablou al acestei lumi, păstrat de poet, peste ani, în suflet:
Visînd în timp ce te bărbieresti
„Un frizer prost
taie părul de la rădăcină”
spunea bunica mea.
Pe vremea ei
asta era considerată o erezie.
Ei spuneau
că gîndurile păcătoase se lipeau de păr.
După scoală, îmi croiam drum spre casă
printre grămezile de păr
în care găinile cu aripi cenusii ale lui Zamoskvorechye,
considerate întrucîtva a fi porumbei,
se ouau.
Bunica avea straniul obicei
de a-mi rupe ultima pagină a compunerilor mele scolare.
M-a asigurat că mai tîrziu voi întelege:
e cel mai bun mijloc de a le scrie.
Bunicul meu spunea adesea că ea avea de gînd
să rupă ultima pagină a vietii lui;
de aceea a plecat de acasă si de atunci
s-a chinuit pe străzile lăturalnice din părul femeilor.
Puii în găoace rîdeau de el
din căsuta lor simplă din coji de ouă.
Am putea spune, în final, aidoma lui Iosf Brodski, că Anatoly Kudryavitsky este „un poet care a dat voce tăcerii Rusiei”.
Anatoly Kudryavitsky, Shadow of Time, The GOLDSMITH Press Ltd., Newbridge Co. Kildare, Irlanda, 2005
1 A publicat în volume traduceri din: Emily Dickinson, Stephen Crane, Jim Morrison, Anize Koltz, Desmond Egan, John Galsworthy, William Somerset Maugham, Stephen Leacock, Arthur Conan Doyle. A tradus în rusă: poeti irlandezi (Frank Ormsby, C. O'Driscoll, Desmond Egan, Dennis O'Driscoll, Julie O'Callaghan, Cathal O'Searcaigh, Ann Leahy, Paula Meehan, Macdara Woods, Joseph Woods, Alison Maxwell, Peter Sirr, Ger Reidy, Pat Boran, Mary O'Malley, Sean Lysaght, Jo Slade, Kieran Furey), englezi, scotieni, americani (D.J.Enright, Anne Stevenson, Carol Rumens, Joanne Limburg, W.N.Herbert, Jackie Kay, Charles Simic, Mark Strand, Jim Kates); poeti rusi în engleză (Ghennady Aighi, Ivan Ahmetiev, Ghennady Alexeev, Dmitri Grigoriev, Elena Katsuba, Konstantin Kedrov, Igor Kholin, Alexander Makarov-Krotkov, Arvo Mets, Vsevolod Nekrasov, Rea Nikonova, Genrikh Sapgir, Asya Shneiderman, Alina Vitukhnovskaya) s.a.
2 Leonard Schwartz, Poetry Project Newsletter: „Un poet din samizdat care a trebuit să reusească abuzurilor din timpul perioadei comuniste, si a putut să-si publice opera în mod deschis recent. În a sa „poetică a tăcerii” cuvintele contează tot atît de mult pentru tăcerea pe care o fac posibilă, cît si pentru ce spun ele însele”.
3 Ansamblu de mijloace folosite în fosta URSS (si alte tări slave) pentru difuzarea operelor interzise de cenzură. (cuv. rus.
4 Vaporul toamnei, Moscova, 1991, Mesaje pecetluite, 1992, Sunetele stelelor, 1993, În lumina albă a asteptării, Moscova – Oslo, 1994, Tărîmul eternelor povesti, Moscova – Jersey City, N.J., 1996, Graffiti, 1998, Visitors' Book, Moscova – Jersey City, N.J., 2001.
5 Figurează în mai multe antologii. A publicat poeme în reviste ca: a) în engleză – „New Muses” (Washington D.C.), „Poetry Ireland Review”, „Cyphers”, „Litspeak Dresden”, „Riposte”, „The SHOp” (Cork); b. franceză: „Autre Sud” (Marseille), „Le Journal des Poétes” (Bruxelles). A publicat în reviste/ antologii, tradus în limbile: germană, franceză, spaniolă, ebraică, slovacă, croată, macedoneană.
6 Revista „Poezia”, Iasi, primăvară, 2005.
7 Imagism: orientare literare fondată de Ezra Pound (a initiat manifestul program, în 1912; s-au raliat un grup de poeti americani, englezi), în poezia anglo-americană, între 1912-1920. Caracteristici: folosirea limbii uzuale, evitarea abundentei de figuri de stil, înlocuirea metrului traditional printr-un ritm care să dea o anume muzicalitate, claritatea expresiei care să ducă la imagini vizuale. Considerat succesor al simbolismului francez, care avea o afinitate cu muzica/ muzicalitatea, în opinia imagistilor felul lor de a scrie avea mai mare afinitate cu sculptura. Ulterior, Pound a creat alt curent, vorticismul. Sînt celebre antologiile poetice imagiste ca: Des Imagistes, 1914; Some Imagists, 1915, 1916, 1917, revista Poetry (1912) si The Egoist (1914).
8 Adeptii imagismului (neo-imagismului, cu unele nuante) scriu versuri scurte, limpezi, fără „complicatii” de limbaj, de o claritate aparte, bine conturate în care o „imagine vizuală” putea însemna mesajul poetic.
9 Din Manifestul imagist: „1. Să folosim limbajul comun, dar să utilizăm cuvîntul exact, nu cel aproape exact, nici pe cel mai decorativ; 2. Credem că individualitatea unui poet adesea poate fi mai bine exprimată în vers liber, decît în formele conventionale. În poezie un nou ritm înseamnă o nouă idee; 3. Libertatea absolută în alegerea subiectului; 4. Să prezentăm o imagine. Nu sîntem scoală de pictori, dar credem că poezia ar trebui să redea detaliile exact, nu prin aproximare, generalităti vagi, desi magnifice si sonore”.
