Drumuri prin ţinutul numit Poezie - Convorbiri Literare, septembrie 2005

Apa amara , cîntec albastru



În 2003 aparea, la editura Dyonisos, Înger uzat , o antologie alcatuita de Francisca Ricinski-Marienfeld si Thomas Krämer, cu 10 poeti români 1. Peste un an cititorul se întîlnea cu Apa amara cîntec albastru , volum aparut la editura ieseana „Timpul”, cu subtitlul Antologie de texte germane de azi, de pe Rin, care reuneste pagini din creatia a unsprezece poeti si prozatori din landul Renania-Palatinat/ Rheinland-Pfalz 2: Ulrich Bergmann, Marcel Diel, Heiner Feldhoff, Heinz G. Hahs, Thomas Krämer, Jörg Matheis, Udo Marx, Francisca Ricinski-Marienfeld, Wendel Schäfer, Horst Saul, eje winter 3, membri ai Uniunii Scriitorilor din Germania.

Ulrich Bergmann, editor colaborator al revistei „Dichtungsring”, din Bonn, colaborator al mai multor reviste germane, austriece, belgiene si românesti, autor al mai multor volume de proza 4, cîte unul de poezie vizuala 5 si lirica 6, semneaza Cîntecul lui Kautsky . La 10 ani de la intrarea în alt mileniu, Kautsky, care „dorea întregul adevar, totul sau nimic”, acceptînd ca modelele „i-au fost învinse de-a lungul istoriei”, dorind „sa discute cu spiritul timpului trecut ca sa poata rezista în zilele mai dificile”, este un personaj construit oarecum ca un puzzle de gînduri. Îl putem situa la limita dintre scepticism/ angoasa lipsei solutiilor, cu spiritul calatorind pe dale cu insertii pragmatice, construite de pasii de zi cu zi, printre întrebarile telurice (într-un „acum” în care se amesteca vechi eresuri (si) comuniste, dorinte marunte, idealuri înalte s.a.m.d.) si cautarea raspunsurilor, fie si într-un „cer rasturnat” al mortilor.

Marcel Diel, editor al revistei de germanistica si literatura „Editia critica”, din Bonn, a publicat în reviste, antologii, si un volum de lirica 7. Poet al citadinului, pentru care orasul, un tablou metafizic, drapat în nuante de suflet care aduna umbre/ obsesii/ întelesuri, este o suma de renuntari/ reminiscente, adunare de fragmente de vieti/ epoci/ peisaje, o „splendoare facuta dupa norma” în care „fiecare plimbare devine o inevitabila/ trecere a frontierei” si, totusi, trece „ciudat/ dar mîndru dincolo de limite”. Lumea interioara se „leaga” de cea a orasului prin liantul naturii (norii, anotimpurile, pisicile, pasarile s.a.m.d., copacul avînd încarcatura simbolica aparte).

Heiner Feldhoff a publicat mai multe volume de poezie si proza 8, biografice, traduceri, laureat al mai multor premii, este antologat cu poeme în proza cu tenta parabolic/ enigmatica, pigmentate cu „ingrediente” variate culese din gradina sufletului uman, de la cinism la compasiune, de la insertia (pseudo)comuna la cea (fals?)ideatica, cautînd parca o cale de scapare (pentru toti) din inutilitate, poate si pentru ca, scrie autorul, „pe lumea asta exista oameni, dar si locuri care se uita lung dupa mine”, iar postarita adesea e doar o „mesagera a vidului”.

Heinz G. Hahs semnatar al mai multor volume de lirica, proza, eseistica, traduceri 9, laureat al mai multor premii, scrie o proza poetica de nuanta eseistica. Cultivînd ironia, urmareste cu obstinatie acele detalii care nu par sa însemne, de fapt, cu adevarat altceva nimic decît culoarea pe care o dau maruntului, ternului, unei existente coplesita de multitudinea iluziilor uitate într-un colt de viata înainte de a se încerca macar atingerea împlinirii, a indiferentei, futilului. Pare, mai curînd, un adept al zugravirii paradoxalului în hainele cele mai anodine, pe care cauta sa-l exploreze în variile forme de manifestare într-o lume în care „fiecare îsi vede de treaba lui, viata merge mai departe” împartita între „furnizoarele de activitati casnice obisnuite” si amintiri care, poate, nu mai spun mai nimic, dar sînt bune, în context, sa fie pastrate în albumul de familie.

Thomas Krämer 10 autor al mai multor volume de poezie, proza, laureat al mai multor premii, uneori aparent „poet fotografic”, aparent adept al unei poezii de notatie, dar aluneca în haina metafizicului, poeziei imagistice în care nostalgia este disimulata de un ton voit tonic, marsînd parca (si) pe ideea ca prezentul si viitorul sînt, totdeauna, în felul lor, mai importante decît trecutul. Una din solutiile autorului: „Ce sînt eu?/… poet al unei realitati care sînt/ la mare departare…. Sa lasi sa umple orasul cu clipiri care dureaza”. Calatoria poate fi o solutie pentru multe, cu toate ca nu poti rîvni, astfel, la un alt rol decît poate cel de „oaspete oarecare/ într-un anonim restaurant”. În fond „poti sa ai încredere în amintiri dar nu trebuie sa le iei prea în serios”.

Jörg Matheis, autor al unui volum de proza, Mono , 2003, scrie despre lumea de azi, în care oamenii, poate mai ales cei tineri, aproape ciudat de pesimisti si „umblati” pe cararile sufletului, simt nevoia perpetua de a se ascunde unul în celalalt, anonimi, fara nume, doar trupuri dotate cu suflet. Erotismul este masca, dar si salvare: „Sa astepte de la celalalt împaratia visata si sa si-o ridice pe propriul trup”.

Udo Marx, colaborator la mai multe reviste, a publicat volume de poezie, proza 11. Este adept al paradoxului, parafrazei, hainelor postmoderne ale poeziei (uneori ca niste tablouri de interior cu nuante suprarealiste), la care totul pare a fi, adesea, cautarea imaginii, fie ea si interioara.

Francisca Ricinski-Marienfeld, co-editoare a revistei „Dichtungsring”, redactor asociat al revistei „Antiteze”, din Piatra Neamt, membra în colegiul de redactie al revistei „Poezia”, autoare a cinci volume de poezie, de piese de teatru, scenarii de filme de animatie, laureata a mai multor premii, scrie o poezie în care precumpaneste cautarea ludicului, dar si ironia, parabola, chiar usor paradoxala. Pe scena numita poezie personajele cuvinte ale autoarei construiesc un peisaj în care „omul ca ofranda a lumii” (cum spune Malraux) se petrece pe drumul numit viata oprindu-se o clipa în privirea cailor cu ochii „albi cu dungi negre”, lînga o „litanie de roti si copite” pe cînd „din ziduri se vedea iesind aburi si din aburi barbati”. De notat apetenta pentru imagini originale („ea îsi împaturi trupul si se întinse lînga paianjen”), dar si pentru simbol. Poezia ei pare a fi si piesa unei asteptari destinse a „scenelor/ imagini” poetice sa le vina rîndul pentru a se ordona în fraza care zugraveste un destul de ciudat (pseudo)cotidian, pe care îl „umplu” treptat, asa cum trunchiul unui copac se umple cu muguri, frunze, flori si mirosuri, fosnete. Este, din multe puncte de vedere, si o ilustrare a faptului ca viata reala a literaturii este spontana.

Wendel Schäfer, prezent în peste 100 de antologii, autor al mai multor volume de poezie 12, laureat al premiului Hafiz, agreeaza poemele în proza de mici dimensiuni, cu tenta aforistic-sapientiala, parabolica, în care ai senzatia ca sînt disecate conventiile, este dezgolit realul si înfasurat într-o grefa de figuri de stil operate asupra faptului divers/ anodinului convertite în întelesuri/ sensuri intime, personale, uneori cu iz aproape clinic. Poate fi ghicita si o anume nevoie de situare existentiala, dar si de defensiva, pendulînd între refuz si resemnare.

Horst Saul, eseist, poet, prozator, autor al mai multor volume 13, pare un gravor care, pe trupul poemului opereaza intarsii-impresii, în care se întrevede, nu fara o usoara/ cautata pretiozitate, atras în jocul metaforei peisajului. Uneori pare o atitudine aproape inginereasca de schitare a peisajului, sprijinit pe o tehnica cvasi-geometrizanta a simbolului, dar si analiticului. Simbolul este o preocupare pentru Horst Saul, folosit aidoma daltii cu care graveaza mai adînc o umbra sau o lumina asupra unui petic de poezie care este, în fond, „o calatorie/ Spre interior/ Dinspre anii lumina ai universului/ Spre miscarea atomului”.

eje winter, co-editoare a revistei „Dichtungsring”, din Bonn, colaboratoare a mai multor reviste din Germania/ din alte tari cu articole literare si de germanistica, pedagogie si teologie, calatorind parca printr-un/ catre un (profan? laic?) paradis pierdut, care o asalteaza continuu cu imagini, sentimente – viata, ca un kakemono care se însira cale de cel putin o existenta pe versuri. Întregul capata nuante aproape solemne, ca într-o succesiune de cuvinte-imagini care zugravesc psalmul unei vieti, al unui gînd, al unei clipe. Totul pigmentat cu putina resemnare: „e clar ca fericirea/ înseamna unul pe altul/ sa ne împiedicam sa intram/ în mormînt”.

Antologia, reunind creatii ale unor scriitori cunoscuti, este bine venita, fie si pentru ca releva un interesant tablou al felului de a scrie în landul Renania-Palatinat, în Germania zilelor noastre.



Apa amara cîntec albastru/ Bitteres Wasser blaues Lied ( Antologie de texte germane de azi, de pe Rin ), editie bilingva româna-germana, versiunea în limba româna de Constanta Manoliu, Adrian Alui Gheorghe si Emil Nicolae, prefata: Adrian Alui Gheorghe, postfata: Lucian Strochi, editura Timpul, Iasi, 2004



Prin tinutul numit Poezie , cu 24 de calauze



„Autre-Sud” (Marsilia) si „Poezia” (Iasi) au editat (initiativa exclusiv particulara), „în oglinda”, o antologie poetica cu doua chipuri (dar acelasi continut), cel al revistei franceze, Voix croisée , si cel al revistei române, Punte lirica .

Antologia reuneste semnaturile a 12 poeti contemporani români (Adi Cristi, Gellu Dorian, Radu Florescu, Cezar Ivanescu, Nicolae Sava, Cassian Maria Spiridon, Valeriu Stancu, Aurel Stefanachi, Ioan Tepelea, Ioan Vadan, Lucian Vasiliu, George Vulturescu) si 12 francezi (Max Alhau, Gabrielle Althen, Gérard Blua, Yves Broussard, Jean Joubert, Daniel Leuwers, Jacques Lovichi, Marcel Migozzi, Jean Orizet, Fréderic Jacques Temple, Jean-Max Tixier, André Unghetto).

Poetii francezii antologati au participat, fiecare în felul sau, la calatoria revistei „Sud” (1970-1996), apoi „Autre-Sud”, cei mai multi fiind nascuti pe malurile Mediteranei sau legati de ea 14.

Poetii români, reprezentanti a trei generatii (care s-au manifestat în 1960, 70, si – cea mai bine reprezentata în antologie – 80) dincolo de rolul în viata literara pe plan local/ national, au, în majoritate, am putea spune, o legatura constanta cu revista „Poezia”.

Este o calatorie poetica cu 24 de calauze, personaje notabile în viata literara a tarilor lor, o incursiune în doua lumi poetice în ultima instanta sensibil diferite, destinul celor doua tari fiind, daca avem în vedere si numai anii de activitate ai celor antologati, diferit. Doar citind putem întelege acest lucru pentru ca, în fond, „poezia nu trebuie explicata, nici prezentata, nici explicata: ea doreste – pur si simplu – sa fie citita 15”.



Poezia de azi. Punte lirica. Poezia Autre-Sud, Iasi-Marsilia, Franta România , traduceri de Valeriu Stancu, Editura Fundatiei Culturale Poezia, Iasi, 2005; Poésie d'aujourd'hui, Voix croisée, Roumanie-France , relecture pour les textes roumains Iolanda Vasiliu et Valeriu Stancu, Autre-Sud, Marsilia, iunie 2005, ambele editii bilingve româna-franceza.



NOTE

1Abgenutzeter Engel, Zehn rumänische Dichter , Dyonisos Verlag, Kastellaun, Germania, 2003, editie bilingva, germana-româna, pagini introductive semnate de Francisca Ricinski-Marienfeld si Thomas Krämer (carora le apartine si versiunea în limba germana), respectiv Cristian Livescu. Poetii antologati: Adrian Alui Gheorghe, Vasile Baghiu, Aurel Dumitrascu, Radu Florescu, Mihai Merticaru, Emil Nicolae, Dorin Ploscaru, Nicolae Sava, Liviu Ioan Stoiciu, Lucian Strochi.

2 Doua din cele 16 land -uri ( Bundesländer ) din Germania poarta numele de Renania : Renania de Nord-Westfalia/ Nordrhein-Westfalen , capitala la Düsseldorf, cea mai populata si puternic industrializata, si Renania Palatinat/ Rheinland-Pfalz , capitala la Meinz.

3 Autoarea doreste în mod expres ca numele ei (traductibil aprox: Ochiul Iernii/ Ochi de Iarna ) sa fie scris fara majuscule.

4Actiuni iresponsabile , 1999, Iubite sarpe, iubita istorie. Istorii cu serpi , 2000, Semivise , 1999, Istoriile lui Arthur , 1996-1998, 2001, Aschii , 2000.

5Examinarea extrema a valorilor interioare. O pictura neagra pe alb , 1996.

6Albastrul cerului cu margine neagra , 1992.

7Wesland – Pathosul orasului, ciclu liric, 1999.

8 Din volumele de poezii: Încercari de reanimare , 1980, Prajitura rupta, 1996, proza: Câinele lui Kafka sau Aiuritul din statul duminical ; biografice: H.D. Thoreau – Despre fericirea nesupunerii , 1989, Povestea vietii lui Albert Camus , 1991.

9Versäumt zu scheitern , 1985, Obloch nämlich , 1986, Einer zuviel , 1988, Gangenwart , 1988, Bewerkstelligung einer Landschaft , 1990, Das Bier des Kaldaunos, sein Brot , 1990, Spatenstiche , 1994, Unseres Haares Breite oder Der Aufstieg aus dem freien Chaos in die überdachte Unordnung , 1994, Der Spaziergänger von San Antonio , 1999 s.a.m.d.

10Orele colectionarului , poezii, 1989, Semiîntuneric placut , proza, 1992, Frunzis tacut, Viata autumnala , Schite, romane, poezii , 1997, Cu rugamintea de a raspunde , poezii, 1997, Omor Pamânt Râu , povestire criminalistica, 1999, Ghidul de calatorie Romanticul Rin , 2002.

11Squash, poezie, vol. 4 în seria Topicana, 2000, Casa pisicilor , roman, 1999 s.a.m.d.

12Ghirlande de gheata , Noaptea nu e doar neagra, 1983, Ploaie acida, 1983, Urmele toamnei, Eroziuni , 1984, un volum de aforisme: Vârfuri de aripa, proza: Pasarile nu au ferestre, 1994 s.a.m.d.

13Existenta vulnerabila , poezii, 1991, În flacarile carora arzi , 1993, Imortele , 1995, Venus din Akakus , eseuri, proza scruta si schite biografice, 1998, Singuratate în culori , 1999, Mi-ai ascuns cântecul printre trandafiri , CD, 2000, Când orele scriu umbre , poezii, 2002, În ghearele marii , 2004.

14 Jean-Max Tixier, Introducere .

15 Cezar Ivanescu, Introducere