Despre fericirea şi nefericirea omului sau valoarea lui Bi-smi-llah în Epistolele luminii - Convorbiri Literare, decembrie 2002

Noi am creat omul, dîndu-i chip desãvîrsit, si l-am trimis apoi în catul cel mai de jos, afarã de cei care au crezut si au fãcut fapte bune pe care o rãsplatã, necurmatã îi asteaptã.
(Coran, 94: 4-5)


Universitarul si scriitorul bucurestean George Grigore aduce în fata cititorului român, sub titlul Cuvinte. Din opera Risale-i Nur (Epistolele Luminii) , una dintre perlele întelepciunii coranice de pe meleagurile Turciei, semnatã de Badiuzzaman Said Nursi (1873-1960).
Cãrturar islamist din Turcia, a trãit ultimele clipe ale Califatului si Imperiului Otoman, ascunzînd în inima lui lacrimile sfîrsitului unei lumi care s-a prãbusit în vîltoarea timpului, lãsînd locul Republicii condusã de Kemal Atatürk . Said Nursi, odinioarã binecunoscut publicului, concetãtenilor, s-a retras din viata publicã, dar a fost, din 1925, exilat în Anatolia, urmînd un lant de persecutii, ani de închisoare, privatiuni. Pentru tinerii din jurul lui existenta începea sã se desfãsoare pe alte coordonate, valorile venind din Europa cãtre Bosfor nãruind cu zgomot treptele pe care se construia înainte vreme ordinea în Imperiul lui Osman. întregul Orient islamic era zguduit de puternice prefaceri în acea perioadã. Era epoca lui Lawrence , a formãrii noilor zone de interes în lumea beduinilor si dervisilor. Se petreceau întîmplãri care amenintau sã le distrugã strãvechile layal as samr petrecute, dupã un quayl a lor adil, tovarãsã de kadjaveh , între ruinele vreunui awasim în care cîntau isprãvi de pe vremea începuturilor Profetului, a timpurilor lui Hassan-i-Sâbbâh , bãtrînul muntilor si a prietenului sãu ’Umar Ibrâhîm al Khayyâmi Gijat ad-Din Ab?-l-Faht, mai cunoscut nouã ca Omar Khayyam. Prin vechile medrese începea sã batã vîntul cu zvon dinspre Europa si America.
Farsang dupã farsang totul se schimba.
Au fost anii în care, vãzînd cum lumea pe care o stia se destrãma sub ochii lui, Badiuzzaman a scris Risale-i Nur, pentru a servi cauza Al Qur’an-ului, a credintei, amintindu-le celor care cred în Allah, cã toate facultãtile ce i-au fost oferite omului, nu i-au fost oferite spre a fi folosite în aceastã viatã lumeascã… ci pentru… viatã vesnicã (Al nouãlea cuvînt, capitolul al doilea, a treia observatie).
Dupã opinia lui Badiuzzaman, una dintre cauzele declinului Islamului în Turcia constã în pierderea, deformarea sensului credintei, fapt pus de autor pe seama atacurilor ateismului, materialismului si altor forme de diriguire a vietii sociale, din afara credintei, care actioneazã într-o directie gresitã, considerîndu-se în mod fals cã ar face-o în numele stiintei si progresului, spune Said Nursi. De aceea este nevoie de un drum prin/ spre credintã, care sã dea rãspunsurile cerute de omul modern.
Punînd fatã în fatã, în viziune proprie, multiplele planuri ale credintei si necredintei, din perspectivã islamicã, argumenteazã, sprijinindu-se pe versete din Coran, probînd cu argumente (bazate pe o logicã derivatã tot pe versete din Coran), toate adevãrurile subsumate credintei, de la existenta lui Dumnezeu la explicarea existentei omului în univers.
Prin intermediul unor scurte povestiri, în limbaj accesibil, Badiuzzaman Said Nursi doreste sã arate cum descoperirile legate de lumea înconjurãtoare, dar si de cea din interiorul corpului nostru, pot fi coroborate pentru întãrirea credintei, în numele lui Dumnezeu cel Milos si Milostiv (Coran, 27: 29-30). Multi comentatori considerã cã Epistolele Luminii, operã singularã din multe puncte de vedere în peisajul islamic, au contribuit la revitalizarea credintei în lumea musulmanã.
Pentru cititorii din România este o lecturã interesantã, prin intermediul cãreia pot ajunge, fie si numai cu pasii mintii, într-o adevãratã medrésa spiritualã a lumii islamice, pãstoritã de Said Nursi, pentru care Adevãrata credintã înaintea lui Dumnezeu este Supunerea (Islam) (Coran, 3.19) si fiecare vorbã este sprijinitã pe cuvintele din Maica Scripturii, um al-kitab.

Badiuzzaman Said Nursi, Cuvinte. Din opera Risale-i Nur (Epistolele Luminii), traducere George Grigore, Bucuresti, 2002.