Taras Sevcenko sau suspinul în versuri al Niprului - Convorbiri Literare, septembrie 2006

„Suspină Niprul larg, se zbate,
Iar vîntul suierînd turbat
Apleacă sălciile-nalte,
Ridică valu-nvolburat.
Iar luna palidă-n vîltoare
Prin nori se-arată cînd si cînd,
Ca barca în albastra mare,
Ba apărînd, ba dispărînd.
De trei ori n-au cîntat cocosii,
Nimeni în jur nu glăsuia,
Doar buha îsi chema strămosii
Si-arar artarul scîrtîia.”

Taras Sevcenko, Fata vrăjită

Taras Sevcenko, poetul national al Ucrainei, un reprezentant notabil al romantismului literar slav si european (Dan Horia Mazilu), „creatorul mitului Ucrainei1” în viziunea Magdalenei Laszlo-Kutiuk, s-a născut în 1814, în familia unui iobag din satul Kirilovka, gubernia Kiev. Apoi destinul l-a dus, odată cu mosierul căruia îi apartinea, la Sankt Petersburg, unde poetul a fost „răscumpărat”, devenind om liber si „pictor autorizat”. Viata marelui poet romantic ucrainean, membru al Frătiei Kirilo-Metodiene, bardul eliberării nationale si sociale a neamului său, a fost agitată. În urma criticilor virulente la adresa regimului tarist, a potentatilor rusi si ucraineni, cunoaste exilul (pe tărmul Marii Aral), este condamnat să fie soldat. Întors după ani lungi acasă, întîi la Nijni Novgorod, apoi Sankt Petersburg, poetul care a scris Fata vrăjită, devenit imnul ucrainenilor de pretutindeni, moare în urma unui atac de cord în martie 1861. La doar două săptămîni după moartea lui a fost oficial desfiintată iobăgia.
Poate că una din cele mai bune căi pe care le putem urma ca să ne cunoastem mai bine, si să sperăm că nu ne vom pierde identitatea ca neamuri, în puzderia2 de procese care însotesc fenomenul de globalizare, cum pare a fi văzut azi, este cunoasterea reciprocă (si) prin cultură. Relatiile dintre România si Ucraina, din perspectiva politicului, au cursul cunoscut – încă mai culegem roadele politicii lui Stalin, care a creat sămînta unor diferende (si) teritoriale încă departe să se fi stins. Cunoasterea/ întelegerea istoriei/ devenirii Ucrainei si prin opera poetului ei national, Taras Sevcenko, are o însemnătate în dialogul cultural dintre tările noastre.
Receptarea operei lui poetice în România3 începe cu secolul al XIX-lea, prin intermediul unor reprezentanti ai cercurilor socialiste, literati emigrati din Rusia, stabiliti la noi, precum: Constantin Dobrogeanu-Gherea (originar din Rusia de Aur4, cum numeau adesea rusii Ucraina), N. Zubcu-Codreanu, Zamfir Arbore (care-l numeste, neinspirat si nefericit, „poetul tărănimii”; primul traducător, stîngaci, al lui Sevcenko la noi – a tradus Testamentul, cu titlul Porunca). În publicistica românească prima mentiune despre Taras Sevcenko a fost în „Contemporanul”, nr. 1/ 1886 (cu titlul Un poet ucrainean apărea un articol al lui W.R. Morfill, publicat în „Macmillan’s Magazine”, tradus în română după versiunea franceză din „Le Temps”, 17.04.1886). Articolul, în afară de cîteva date biografice, redă, în proză si fără titlu, o poezie scrisă de poetul ucrainean în 1847. A urmat publicarea, sub semnătură lui C. Dobrogeanu-Gherea, în „Almanahul social-democrat”, 1894, a articolului Taras Sevcenko – cu impact mai ales în cercurile socialiste, dată fiind abordarea ideologică (în analiza sa avea în vedere mai ales critica socială, mai putin valoarea artistică a operei poetului care, nu trebuie omis, om cu credinta lui Dumnezeu, nu avea nici o tangentă cu ideile/ ateismul socialist), dar si polemica literatului socialist cu Titu Maiorescu.
Au urmat, în timp, alte etape ale receptării operei/ personalitătii lui Sevcenko în România, unele cu distorsiuni/ erori, acest proces cunoscînd o „pauză” după moartea lui Gherea, 7 mai 1920, pînă în 1939, la 125 de ani de la nasterea poetului. Apoi Sadoveanu a publicat în „Veac Nou”, nr. 18, 1 aprilie 1945, articolul Despre Taras Sevcenko, ulterior revizuit/ amplificat ca si Cuvînt înainte la prima editie în limba română a Cobzarului, în traducerea lui Victor Tulbure, apărută în 1952, într-un volum care cuprindea cca. 30 de poezii ale poetului ucrainean. Ulterior, Victor Tulbure a dăruit traducerii marelui poet ucrainean o parte însemnată din energia si timpul său si, dincolo de criticile aduse (unele întemeiate: versificarea, modificarea de dragul rimei/ muzicalitătii a textului original s.a.), trebuie notat că a contribuit în măsură însemnată la receptarea/ promovarea figurii lui Sevcenko în România.
După 1989, Ion Cozmei, cunoscător/ vorbitor nativ al limbii ucrainene, si-a propus să traducă în română opera lui Taras Sevcenko. Date fiind subtilitătile de limbă, spun specialistii, Sevcenko este dificil (poate chiar imposibil) de redat într-o altă limbă respectînd întru totul textul de bază. Dar, în viziunea cunoscătorilor5, Ion Cozmei a reusit în bună măsură. Astfel, în traducerea lui au apărut pînă acum: Marele Cobzar, editie bilingvă română-ucraineană, Editura Moldova, Iasi, 1999, Poeme, apoi al treilea volum din seria menită să aducă în fata cititorului de limbă română toată opera poetică a lui Taras Sevcenko, Tinerele mele gînduri.
Volumul Tinerele mele gînduri (titlul: primul vers al poemului Captivul, publicat în 1845, al cărui început este considerat un „testament liric” al poetului – Ion Cozmei) e structurat astfel: Notă asupra editiei, Cuvînt înainte – de Magdalena Laszlo-Kutiuk, Poezia lui Sevcenko în România (Începuturile, Momentul Sadoveanu, Traducătorul necesar: Victor Tulbure, O nouă abordare a lui Sevcenko în România) – studiu introductiv semnat de Ion Cozmei, poemele Ereticul, Captivul, Maria, Marele Beci, Caucazul.
Opera lui Sevcenko a fost analizată/ discutată din diverse perspective, de la apartenenta la romantismului literar slav si european (Dan Horia Mazilu – care sublinia si „continuarea remarcabilelor traditii folclorice”, „asimilarea specifică si reelaborarea unor achizitii ale culturii universale”, Stelian Gruia6 – care remarca, printre altele, „pasiunea baladei”, cu sorgintea în opera poetilor ucraineni, dar si polonezi, sau/ si cunoasterea/ folosirea izvoarelor folclorice), la paralele cu miturile locale/ biblice (Magdalena Laszlo-Kutiuk, de exemplu în cazul poemelor Maria, Visul, Caucazul) interpretate în manieră personală, din perspectiva celor ale existentei/ devenirii poporului ucrainean, sau a opiniilor sale asupra/ participării la istoria neamului/ lumii timpului său (poeme precum Ereticul, Marele beci, Haidamacii s.a.) etc. Si, nu în ultimul rînd, personalitatea/ opera poetului ucrainean este analizată si de Ion Cozmei sau Ion Chidesciuc, în materialele publicate în volumele Poeme sau Tinerele mele gînduri.
Desigur, putem accepta ideea că poezia este intraductibilă sau, cum spun arabii (pentru care poet/ ši‘ir7 avea la începuturi întelesul „cel care stie”, poezie/ ši‘ir definea cunoasterea) că orice traducere este doar o imitatie, dar numai astfel putem, în cea mai mare parte a cazurilor, intra în contact cu marea poezie a lumii. Iar cînd traducerea este făcută de un vorbitor nativ al limbii poetului în cauză, cum este cazul lui Ion Cozmei, cel care ne-a dăruit această nouă si frumoasă imagine a lui Taras Sevcenko (de la a cărui nastere s-au împlinit 150 de ani în 2004) în limba română, este în mod cert un fapt pozitiv.
În fond, spunea Nicolaus Cusanus, adevărul poate fi si intelligibilitas omnis intelligibilis/ posibilitatea de a întelege tot ceea ce poate fi înteles. Iar pentru a întelege „adevărul celuilalt”, oricît ar suna de banal, trebuie măcar să stim care este acela. Fiecare petală de timp este colorată cu sufletul nostru numit poezie, iar cunoasterea operei marilor poeti ai lumii este o necesitate.

Taras Sevcenko, Tinerele mele gînduri, editie bilingvă, română-ucraineană, traducerea din limba ucraineană de Ion Cozmei, Editura Augusta, Timisoara, 2005.

1NOTE:
Magdalena Laszlo-Kutiuk, Opera lui Sevcenko pe fundalul epocii sale, Editura Mustang, Bucuresti, 2002. Cercetătoarea argumentează si discutînd etimologia termenului ocraina = „marginea unui teritoriu”, explicată din punct de vedere geografic prin faptul că Ucraina este situată între cele două puteri care stăpîneau acest teritoriu întins: Polonia (sleahta poloneză) si Rusia.

2 În limba rusă, în vechime, o puzderie: 100.000, două puzderii – 200.000 (P. Schein, Completări si observatii la „Dictionarul explicativ al lui Dal”, p. 45, 1873, art. „puzderie”, în Culegerea Departamentului pentru limba rusă si dictionar al Academiei Imperiale de Stiintă, tom X, nr. 8 – cf. Pavel Florenski, Stîlpul si Temelia Adevărului, Editura Polirom, Iasi, 1999, p. 377.

3 Lista celor care au scris despre/ au tradus din Taras Sevcenko, în România, cuprinde nume precum: Constantin Dobrogeanu-Gherea, Virgil Tempeanu, Constantin Vîlcovan (alias Ilie Constantinovski), Mihail Sadoveanu, Ion Chidesciuc, Magdalena Laszlo-Kutiuk – poate unul din cei mai importanti specialisti/ comentatori internationali ai literaturii ucrainene, Stelian Gruia – cu o teză de doctorat consacrată lui Sevcenko, Dan Horia Mazilu (studiul Despre poezia lui Taras Sevcenko – prefată la vol. Cobzarul, tradus de Victor Tulbure, Ed. Univers, Bucuresti, 1990, este considerat primul demers analitic din spatiul românesc relativ la poetica/ temele lui Sevcenko), Corneliu Barborică s.a.

4 Bielorusia – Rusia Albă.

5 Ex: Ion Chidesciuc, Încă un pas spre o receptare fidelă a lui Sevcenko, în Taras Sevcenko, Poeme¸ p. 240.

6 Stelian Gruia, Moletva i procliat/ Rugă si blestem, Editura Kriterion, Bucuresti 1995, Taras Sevcenko, Editura Aritmos, Bucuresti 2001.

7 Nu sī‘ir (pl. seiyriym), Biblia ebraică, tradus de Ieronim daemones (se fac paralele sī‘ir/ satyri/ zeităti de desert; uzual sī‘ir: tap (Gesenius' Hebrew and Chaldee Lexicon to the Old Testament Scriptures). Cf. E. Munteanu, Studii de lexicologie biblică, Iasi, 1995.