Calea regală a lui Patañjali - Convorbiri Literare, august 2007

Cu ani în urmă am văzut, pe un vapor sosit la noi din India, un manuscris vechi de multe secole. Vedeam prima dată Yoga sūtra a lui Mahārishi Patańjali, despre care Mircea Eliade a scris un volum de referintă. Apoi, ca să înteleg ce înseamnă, am căutat diverse studii: The Yoga Systems of Patańjali, Harvard, 1914, traducerea lui J.H. Woods la Yoga sūtra cu comentariul Yoga bhāsya, al lui Vyāsa, glosa lui Vācaspati Miśra (900 – 980; a fondat scoala Advaita Vedanta, Bhāmatī ), comentariul lui Rāmānanda Sarasvati, secolul XVI, Maniprabhā, tradusă de Woods, Yoga Sūtra comentată de Satyananda Barahamsa, editia Swami H. Saraswati de la Bihar School of Yoga si, mai ales, Mircea Eliade, Patañjali si Yoga; Yoga si Nemurirea; Tratat de istorie a religiilor; Istoria credintelor, si lucrarea de doctorat despre yoga.
Nu e cert cînd a trăit Patańjali, nici ce a mai scris. Opinia majoritară îl „plasează” între secolele II î.C. – III d.C. Unii, începînd1 cu regele Bhoja (secolul XI), îl identifică cu Patañjali gramaticianul (sec. II sau I î.C.), care ar fi scris si Mahābhasya – adepti S.N. Dasgupta, Garbe etc.. Dacă autorul Yoga sūtra este Patańjali gramaticianul, a mai scris un tratat de gramatică sanskrită si medicină, Charakapratisanskrita. S-a spus si că Yoga sūtra a fost scrisă în perioada altui mare gramatician, Pānini, în jurul anilor 500 î.C.. Citind Yoga sūtra observăm că: Patańjali nu citează direct/ nu se referă explicit la alt text, indiferent de tip; după unii, limbajul pare a fi asemănător celui de după epoca lui Śākya Muni. Altii spun că, nefiind citate, ar fi anterioară multor alte texte etc.. Sergiu Al. George crede că au fost doi Patańjali: autorul Yuga sūtra si gramaticianul din scoala lui Pānini. La fel cred Woods, H. Jacobi, A.B. Keith etc. Ultimii doi spun că în ultimul capitol sînt urme de „politică antibudistă”, deci nu poate fi anterioară secolului V e.n.. După Jvala Prasad, sutra în cauză (IV,16) nu apartine de fapt textului lui Patańjali.
Yoga Sūtra este alcătuită din patru capitole/ picioare/ pada, grupînd 196 de sutre. La vechii indieni era cvasi-obisnuit ca autorii, înainte de a expune ceva original, să facă o cît mai bună (potrivit timpului) sinteză a operelor înaintasilor. Suren Goyal scrie: „în Sūtra sînt consemnate cunostinte decantate si verificate de mai multe veacuri”. Se stie că lui Pānini i se „cunosc” cel putin 64 de „predecesori”. Sūtra e definită si ca „fir”. S. Goyal întelege prin fir „substratul ultim, unificator, integrator al formei... care face legătura unor elemente din care rezultă un tot unitar ”. Mādhava (sec. XIV) scria: „Cei care stiu ce-i o sūtra o cunosc ca putine silabe, limpede, cuprinzînd doar ce-i esential, cu multe fete, neasemănătoare cu imnurile (în ce priveste cuvintele repetabile), ireprosabilă. ” După Sergiu Al. George, s-a ajuns, prin decantare/ transfer semantic, ca primul termen tehnic pentru „regulă” să fie sūtra – fir. Si în termenul tantra, care la Patańjali se relevă sinonim cu sūtra , sînt reluate aceleasi sensuri cumulate de „legătură”, „conexiune”, „fir”. Verbul TAN (S.Al. George), poate fi tradus prin „a tese”, si prin „a întinde/ desfăsura”, cu acceptiile secundare de „a săvîrsi/ a îndeplini”. Mircea Eliade traduce pada prin capitol/ carte, Suren Goyal prin picior / pas . Definitia lui Pānini: „Pada este un termen/ element care se termină prin desinenta flexionară nominală (suP) sau verbală (tiŃ)” . Sergiu Al. George arată că această definitie a dus la evocarea alteia, moderne, dată de unii structuralisti ca fiind „minima unitate liberă”. Poate, în timp, definitia în sensul acesta mai larg, de la Pānini, s-a „extins” pînă a devenit pada – pasul lui S. Goyal, desi această acceptiune e considerată „fortată”.
Cei patru pada din Yoga sūtra sînt:
1. Samādhi Pada (51 de sūtra). Samādhi poate fi tradus prin „meditatie”/ „stare de super-constiintă”. După Mircea Eliade ar putea fi mai curînd asimilat termenului modern enstază/ extaz yogic. Se definesc întîi yoga si rezultatul, scopul urmărit, apoi se relevă modificările, transformările ce au loc în minte. Se fac clasificări, se construiesc temeliile întelegerii lor din punct de vedere al sistemului lui Patańjali. Următoarea treaptă: metoda prin care yoginul se detasează de acestea. Este considerată prima grupă a componentelor psihice supuse procesului de auto-observatie. Apoi se expun obstacolele care frînează drumul către desăvîrsire/ împiedică evolutia necesară pentru a putea aborda/ pătrunde în starea de meditatie. În final, se expun treptele/ stadiile stării de samādhi, se descriu metode pentru construirea unui proces mental bazat pe armonie.
2. Sādhana Pada (55 de sūtra) Sādhana se poate traduce ca dovadă , înfăptuire / instrument de realizare / realizare. S-a spus si că Sādhana este o metodă de Yoga si disciplina pe care o derivă aceasta .
Sînt propuse căi, exercitii care fac evidenta practică a celor afirmate în primul „pas”. Verificarea si confirmarea acestora de către chela/ discipol este esentială pentru că, în ultimă instantă, fiecare practicant se poate imagina integrat în angrenajul social, cu ce presupune asta chiar indian, care stie că odată ce a început să urce treptele desăvîrsirii prin yoga are încă de suportat confruntarea cu frictiunea, tensiunile ineluctabile ale vietii. Frictiunile generează suferinte, proiectează fiinta umană în roata karmei, depănată kalpa după kalpa . N.K. Gupta scria : „Creatia, descinzînd din ignorantă, devine o involutie a spiritului în materie, trecînd prin mintal; viata-evolutia e o miscare înapoi, călătorie de întoarcere a materiei către spirit, ea este derularea, descoperirea, eliberarea graduală a spiritului, ascensiune si revelatie a constiintei involuate trecînd printr-o serie de treziri; natura se trezeste la viată, viata se trezeste la mintal, iar acesta caută ceva mai presus de el însusi, într-o putere a spiritului constient”. Roata karmei, rotindu-se la nesfîrsit, face ca suferintele/ kleshas să mentină omul în stadiul aspectului fizic al Creatiei. Aceasta are ca lege fundamentală transformarea a cărei manifestare vizibilă este ciclul nesfîrsit viată-moarte. Firul pe care se bazează fluxul viată-moarte e identificarea „Celui ce cunoaste”/ Purusha (spiritul) cu „Ceea ce e cunoscut”/ Prakriti (natura)” . Purusha, în devenirea lui, se manifestă prin ce numim „constiintă”. Yoga propune îndepărtarea tuturor „vălurilor/ impuritătilor” care adorm/ întunecă constiinta. Se ajunge la trezirea constiintei si, în final, la constientizarea adevăratei esente a realitătii. Practica prin sistemul Patańjali/ Asthanga Yoga are opt trepte: Yama, Niyama, Āsana, Prānāyāma, Pratyāhāra, Dhāranā, Dhyāna si Samādhi. După Swami Sivananda, sādhana (ca „instrument”), în practica zilnică are trei brate : a) rutina zilnică a practicii cu trei puncte importante: jāpa , studiul, meditatia; b) luarea unei hotărîri anuale importante, în spiritul principiilor postulate prin Ahimsā, Satya, Brahmaçarya . c) impunerea unui jurnal spiritual.
Sînt păreri diferite, de la guru la guru, aviyogi la aviyogi, privind modalitătile de aplicare/ întelegere a sādhanei ca instrument de înfăptuire a scopului urmărit prin yoga. Prin stăpînirea, întelegerea si parcurgerea conform personalitătii proprii/ cerintelor Yoga, se dobîndeste stăpînirea perfectă asupra propriilor simturi.
3. Vibhuti Pada (55 de sūtra)
Yoginul trebuie să treacă dincolo de manifestările, întruchipările puterilor psihice „miraculoase”. Există si clasificarea în „ramuri endoterice” si „exoterice” ale stadiilor din asthanga yoga. Ultimele trei Dhārana, Dhyāna si Samādhi sînt anga endoterice, practicarea lor însemnînd realizarea tehnicii Samyama. Rezultatele obtinute prin Samyama tin de atingerea/ realizarea unor stări de natură superioară a constiintei, atestate si de aparitia unor siddhis, puteri psihice extraordinare. Sînt obstacole pentru acel practicant/ discipol care le foloseste „în exterior”. La fel dacă le va folosi pentru a dobîndi vreun fel de avantaje sau atrage admiratori prin demonstratii-spectacol. Dacă practică samyama fără folosirea în acest mod a „puterilor”, atinge trepte superioare de purificare a constiintei si, în final, faza detasării spiritului de materie: starea în care realitatea poate fi percepută direct, în esenta sa, fără intermedierea organelor de simt.
Sînt multe controverse legat de „puteri”. Comentînd Yoga sūtra, regele Bhoja enunta opt puteri/ mahāsiddhis: animā: de deveni mic, ca atomii/ micsorarea; laghimā: (usurinta) de a deveni usor ca lîna, garima: greutatea, mahimā: (nelimitarea, nemărginirea), puterea de a atinge orice obiect indiferent de distantă, prākāmaya: vointa irezistibilă, iśitva: suprematia asupra corpurilor/ simturilor interne, vaśitva: dominatia asupra elementelor, kāmāvasāyitva: îndeplinirea dorintelor – M. Eliade crede că aceasta poate avea sens tantric. În majoritatea textelor mai mult sau mai putin vechi care ating acest subiect se fac varii consideratii privind capacitătile extraordinare ce pot fi dobîndite. În „pasul” despre puterile miraculoase, Yoga sūtra arată pericolul care îl paste pe yogin dacă se lasă ademenit de zei si vrea să dobîndească mai multe/ mari „puteri”. Poate devia de la calea cea dreaptă, periclitînd atingerea scopului final – eliberarea.
4. Kayvalya Pada/ Pasul izolării (34 de sutra). Sînt păreri (sinteza: J. Filliozat, L’Inde classique, Paris 1953 ), după care ar fi adăugire tîrzie. Argumente: scurtimea capitolului si, de fapt, s-ar relua si probleme din al doilea pada, sau a unora care ar fi avut mai degrabă loc în primele trei capitole.
Sînt abordate aspecte filosofice considerate de autor importante pentru Yoga (sînt varii studii despre interdependentele cu Sāmkya-yoga), apoi natura complexului mecanism al mintii, consideratii asupra modului de functionare, necesare yoginului. Alt subiect – karma, generată de jocul gîndurilor, dorintelor, actiunilor, faptelor si efectelor lor. Efectul karmei în decursul „vietilor înlăntuite” e atasamentul fată de învelisul corporal al momentului care, din cauza naturii lui efemere, e supus lantului transformărilor în jocul viată-moarte. Eliberarea poate fi dobîndită după un drum la capătul căruia se depăseste întelegerea naturii mintii, a naturii învelisului corporal. Atunci cînd Sinele/ purusha e ancorat în natura sa reală, adevărată, aceasta e Constiinta Pură. Prin folosirea în deschiderea la Yoga sūtra a lui „atha”/ „acum/ prin urmare”, Patańjali arată caracterul de sinteză al operei, de redare în termeni ordonati, expliciti, edificati al altor texte/ doctrine. Mircea Eliade : „Patańjali mărturiseste (Y.- S., I, 1) că nu face, de fapt, decît să revadă si să aducă la cunostinta publicului traditiile doctrinale si tehnice ale Yoga”. Apoi: „Patańjali… reia, în mare, darśana Sāmkhya, pe care o subordonează unui teism destul de superficial”.
Există în India, în medii filozofice, universitare, ashramuri , si ideea că Hiranyagarbha a redactat Yoga sūtra. În genere, e cvasi-imposibil ca multe din textele vechi să fie datate corect, si pentru că autorii indieni folosesc predilect în locul unui sistem eminamente original o „reformulare”, conformă epocii ca limbaj/ achizitie culturală, a unor doctrine mai vechi. Despre sistemul Sāmkhya, a cărui interdependentă cu Yoga este evidentă, se spune că e cea mai veche darśana, creatia unui rishi , Kapilā. Poate sensul termenului Sāmkhya a fost de „discriminare”. Scopul principal al acestei filozofii, în acceptiunea lui M. Eliade , pare a fi cel al disocierii, discriminării spiritului/ Purusha de materie/ Prakriti . Cel mai vechi text al doctrinei, Sāmkhya Kārikā, e atribuit înteleptului Ishwara Krisna. Datarea acestui text nu e certă, dar s-a spus (M. Eliade) că nu poate fi posterioară secolului V e.n. Opinia majoritară – Sāmkhya exista înainte de budism. Cele mai importante deosebiri dintre Yoga si Sāmkhya: a. Sāmkhya este ateistă/ Yoga teistă, postulînd existenta lui Ishwara; b. Sāmkhya: calea salvării e legată de cunoasterea de tip metafizic; Yoga dă importantă tehnicilor de meditatie.
După traditie, Gautama Siddhārtha/ Buddha a studiat în āshram-ul Alarkalam sistemul Sāmkhya.
S-a spus că Patańjali a fost influentat si de Jainism , si că ar fi influentat pe doctrinarii acestui sistem. Si-a numit sistemul Yoga, fără să îl diferentieze de alte căi yoga deja existente. Ce vechime ar putea avea yoga? Unii cred că vine din vremuri care tin mai mult de mitologic, decît de arheologic, cu cel putin 1000 de ani î.C. . Sînt dovezi ale existentei yoga la Mohendjo Daro si Harappa: „Postura zeului… traditională, a unui yoghin indian”. Sau: „E Siva Prasupati, Siva stăpînul animalelor... Originea sa preariană e neîndoioasă”, scrie Louis Renou, „e Mahayoghinul, marele Yoghin, Yoghi, Stăpînul Yoghinilor, numit si Dhurjati” . Pentru prima dată (Mircea Eliade) cuvîntul „yoga” în sens tehnic se întîlneste în Taittirīya Upanishad 2, 4 (yoga ātmā) si Kātha Upanishad 2, 12 (adhyatma yoga).
Indiferent de perioada în care yoga a trecut bariera unei sistematizări care ia conferit calitatea unui „sistem”, fenomenul în sine urcă pînă departe în negura vremilor tării lui Bhārata. Etimologic, Yoga derivă din rădăcina „yuj” = „a lega laolaltă, a uni, a tine strîns, a pune la jug, a înhăma”. După Mircea Eliade, yoga ajunsese să fie folosită pentru a caracteriza orice tehnică de asceză / metodă de meditatie, adăugînd, ca si alti exegeti, că Patańjali Yoga este Yoga Clasică în ochii specialistilor. Sînt numeroase alte căi, mai mult/ mai putin vulgarizate, nesistematizate, chiar forme de yoga nebrahmanice, ca ale budistilor, jainistilor. Ar fi greu să separăm cultura si civilizatia mediilor indiene si a altora marcate de Buddha de yoga. Sensul yuj pare, după unii, o formă metaforică evidentă de a arăta că respectiva legare presupune, ca o conditie sine qua non, întîi ruperea legăturilor care unesc spiritul yog-ului cu vîltoarea lumii. E vorba de o detasare, emancipare în raport cu lumea cosmică, materială, de materie. Yoga, la început, însemna si o interiorizare a riturilor, experimentare mistică a sacrificiilor de tip vedic ; originea unei mari părti a practicilor sale si găseau justificarea, initial, în sacrificiu, în angrenajul complicatului sistem sacrificial.
Yoga sūtra e considerată expunerea metodei Patańjali Yoga, Calea Regală/ Rājā Yoga, de multi aspiranti si guru. Altii o consideră o componentă a sistemului complex Rājā Yoga. În definirea Yoga metaforele abundă. Bhagavat Gītā: „Stînd în Yoga, îndeplineste toate faptele, părăsind legătura (fată de ele)…, fiind acelasi la reusită si la nereusită; acestei egalităti (de spirit) i se spune Yoga ”. Patañjali a definit yoga: „inhibarea, blocarea formelor circulare ale constiintei” .
Yoga sūtra este, fără îndoială, o pagină frumoasă a cărtii de spirit a omenirii.

Numită astfel după comentariul lui la Brahmasūtrabhāsya, a lui Śankara),

1 Mircea Eliade, Patańjali et le Yoga, Editions du Seuil, 1962

Sergiu Al. George, Limbă si gîndire în cultura indiană. Introducere în semiologia indiană, Ed. Stiintifică si Enciclopedică, 1976

M. Eliade, Patańjali et le Yoga.

Suren Goyal, Perspective oferite de Yoga, Editura Medicală, Bucuresti, 1992.

Sūtra - text de bază, ad. litt: fir, fir conducător, regulă.

Trad. Sergiu Al. George, op. cit.

M. Eliade a abordat hermeneutica termenului si întelesului „firului” în textele indiene.

Sergiu Al. George, op. cit.

Suren Goyal, op. cit.

Pānini, [103] 1.4.14: sup-tiń-antam padam.

S. Goyal.

M. Eliade, op. cit.

Mahābyasa - trad. Sergiu Al. George.

Shri Aurobindo, Guide du Yoga, Ed. Albin Michel, ed. 3-a, p. 313.

Mitologie: un an omenesc = o zi si o noapte din cel zeiesc, care are 360 ani omenesti; māha-yuga: 12 milioane de ani zeiesti, 1000 de māha-yuga: o kalpa, durata unei „creatii”. Sînt patru yuga: krita (satya), tretā, dvāpara si kali yuga. Prima: vîrsta de aur a omenirii; apoi: degenerarea fizică/ spirituală pînă la ultima yuga: vîrsta de fier. O kalpa: o zi din viata (de 1000 de ani) lui Brahma. O kalpa: o clipă din viata lui Siva si Visnu. Această „clipă”: 31104 x 1011 ani omenesti.

N.K. Gupta, Étude sur Shri Aurobindo, în Le guide de Yoga.

S. Goyal.

Yoga celor opt stadii.

Swami Krishnananda, Yoga, Meditatia si Jāpa Sādhana, Ed. Lotus, Bucuresti, 1992, p. 35.

Repetarea continuă a unei mantra.

Înfrînări; din cele cinci yamas - non-violenta, onestitatea, controlul sexual etc.

M. Eliade, Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne, 1936, Paris.

M. Eliade, Patańjali et le Yoga.

Idem.

Darśana – rădăcina drś = a vedea, a contempla, a întelege etc. În context: „sistem filosofic”. M. Eliade: darśana sînt viziuni/ puncte de vedere asupra diferitelor domenii ale filosofiei; pot fi chiar si scoli, pentru că adesea se transmite de la guru la discipol.

Áśram/ Áśrama, în context, loc în care se întemeiază, pe baza unor principii de viată austeră, o comunitate spirituală.

Nume dat în traditie fie lui Brahma, fie soarelui. Era simbolizat de un lotus.

Întelepti sanctificati datorită vietii austere si înaltei trepte a cunoasterii/ devotiunii atinse. Altă acceptiune: personaje mitologice cărora le-au fost revelate Vedele. În textele astronomice/ astrologice: 7 risi (saptarsi): stelele din constelatia Ursa Mare.

M. Eliade, Patańjali et le Yoga.

Prakriti: substanta primordială/ natura, principiul vietii etc.; notiune complexă, suscitînd discutii ample.

Satyananda Parahamsa, School of Yoga Monghyr, Yoga Sutras Ad.

Scoală/ curent mistico-filosofic apărut în secolul VI e.n. Marele Erou Vardhamana (Mahāvira Vārdhamana) - Jinna Biruitorul. Ca doctrină religioasă era definită sintetic prin „cele trei giuvaere”: credinta perfectă/ dreaptă, cunoasterea dreaptă, conduita perfectă.

Al. E. Russu, prefată la Swami Ramaianda, Kriya Yoga, Ed. Lotus, Bucuresti, 1992, p. 8.

J.M. Casal, Civilizatia Indusului si enigmele ei, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1978, p. 167.

Idem, p. 256.

M. Eliade, Yoga, p. 101.

După Ramacharaka si Swami Vivekananda principalele 5 ramuri ale yoga sînt: Hatha yoga (sănătatea fizică), Raja yoga (echilibrul fortelor psihice/ spiritualitatea) Jńāni yoga (Yoga cunoasterii si întelepciunii), Karma yoga (legea cauzelor si consecintelor), Bhakti yoga (Yoga iubirii desăvîrsite). Altă clasificare: Hatha, Mantra, Rāja si Śabda. În Yogatattva Upanisad: Mantra, Laya, Hatha, Rāja. Lista clasificărilor este vastă.

Bhagavat Gita, II, 48, trad. Sergiu Al. George.

Yoga Sūtra, I, 2.