joi, 1 noiembrie 2007

Omar Khayyam – o zi de poezie în viaţa lumii - Convorbiri Literare, iunie 2004

Cu-o mînă tin Coranul si cupa cu cealaltă.
Sînt cînd de partea legii, cînd musc din fruct oprit.
Asa mă stie zilnic cupola cea înaltă:
Nici infidel cu totul, nici musulman smerit.

Omar Khayyam (versiunea George Popa)

Unul dintre cei mai căutati poeti pe piata noastră de carte (si în lume) este Omar Khayyam (editii la Junimea, Timpul, Helicon s.a.m.d.), personaj cu biografia acoperită de ceturile istoriei. Omar (’Umar) Ibrīhīm al Khayyīmi Gijat ad-Din Abū-l Faht/ Omar ben Ebrahim al Khayyīmi (1048-1123 ), matematician, filosof si poet s-a născut la Esfahan, provincia persană Khurasīn, activînd la Nishīpur, nod caravanier important, în vremuri complicate din cauza stăpînirii turcesti. Pseudonimul Khayyīmi (fabricant de corturi) l-a adoptat în memoria tatălui său. A lucrat la teoria numerelor rationale, ridicarea binomului la puterea n, a clasificat ecuatiile de gradul II si III rezolvîndu-le prin reducerea la intersectii de cercuri si parabole, are contributii la teoria paralelelor. A fost medic, astronom al curtii regale, îi sînt atribuite 14 tratate de matematică, fizică – s-a păstrat unul de algebră, Risala fil barahin ala masail al-djabr-val mukabala, tradus în multe limbi europene. Cunoscător al grecilor antici (Platon, Epicur etc.), din care a si tradus, a comentat Elementele lui Euclid, a fost conducătorul Observatorului Astronomic din Merv, a prezidat grupul celor 8 astronomi care în timpul lui Malik Sah (1074) a reformat calendarului persan. Si azi este pretuită în Iran opera sa în proză Nowruz Nīme (Carte despre Anul Nou/ Cartea Anului Nou ). S-a spus că Hassan-i-Sībbīh, bătrînul muntilor, seful sectei Hassassinilor (hasisinilor), de la care s-a spus că vine cuvîntul asasin, a fost prietenul lui .
După 1859, tradus fiind de Edward Fitzgerald în engleză (după adeptii sufi în manieră personală, cu alterarea mesajului), Khayyīm este cunoscut în Occident si datorită poemelor de tip rubīyīt (roba’y, pl. robay’at), gen care, fiind asemănător (două distihuri/ patru hemistihuri) cu catrenul (roba’y = 4), a fost „asimilat” în Europa cu această formă de poezie. Steaua lui Khayyīm (nevoit să plece în hajj/ pelerinaj la Mekka ca să scape de persecutii în Persia vremii sale) n-a încetat să strălucească. Nu se stie cîte rubīyīte a scris; copiile în manuscris adună 15 pînă la 1230, 1300 etc. de poeme atribuite lui.
S-a spus si că a fost sufit (primul se pare că a fost Qifit , m. 1248/9, în Tīrikh al-Hakama/ Istoria/ Cartea înteleptilor). Este unul dintre aspectele de care se leagă acuzatiile specialistilor care au studiat (sau nu) aportul lui la sufism, relativ la cele mai semnificative deteriorări ale mesajului lui Khayyam de către cei care l-au tradus în Occident. Poeme atribuite lui Khayyam (sceptic, rafinat al pesimismului, nostalgic al preislamului) sînt în corpusul textelor sufite acceptate ca material didactic – unele, posibil, marcate de terminologia/ simbolistica specifică. Sufitii si unii specialisti iranieni/ arabi consideră că o versiune acceptabilă care redă, „în măsura în care se poate în engleză”, opera lui Khayyam este cea a lui Govindha Tirtha (1941), Nectarul îndurării – mai nici un traducător occidental nu a luat-o în calcul.
Iranienii spun că poezia lor (scrisă în zabīne sirian / limbă îndulcită, dulce) este intraductibilă, o traducere fiind o haină falsă de cuvinte pentru întelesuri care nu pot fi adevărate decît în limba în care le-a smuls din tărîmul zeilor poetul. Si dacă mesajul lui Khayyam (chiar dacă nu a fost adept sufi, s-a spus că nu putem nega fără dubiu că a folosit elemente din simbolistica lor, cum au făcut si alti poeti) a fost distorsionat în versiunile occidentale, majoritatea celor care l-au citit pot spune, ca si Théophile Ghautier, că nu îl pot uita.
La noi cea mai cunoscută versiune a poemelor lui Khayyam este semnată de George Popa , care le-a grupat pe teme majore (Autoportret, Prefacerea eternă, Vanitas vanitatum, Fatalitatea, Imposibilitatea cunoasterii, Nimicnicia si absurdul vietii, incertitudinea credintei, singurătatea omului, trăieste-ti clipa! Căci clipa-i viata ta!, Vinul eliberator, Suprema întelepciune: detasarea, Poezia absolută), raliindu-se traducerilor occidentale prin prisma nesublinierii posibilului mesaj sufi. Sufismul, cu multiplele sale directii, e dificil de înteles si de către musulmani. Iar lumea văzutelor, spune mistica sufi, este una, cea a nevăzutelor alta.
Este aproape imposibil de analizat din punct de vedere stilistic poezia lui Khayyam prin traduceri, tocmai datorită dificultătilor în stabilirea unor echivalente pentru expresiile originale. Poemele, si datorită scurtimii, desi nu abundă în referiri stricte la evenimentele vremii, comportă destule dificultăti din cauza rimei, ritmului etc., care constituie probleme complexe pentru traducător. Poemele lui Khayyam îl relevă ca un adept al substantivelor/ verbelor, mai putin al adjectivelor, tropii necunoscînd varietatea cu care au fost dăruiti de multe dintre versiunile occidentale. Si aici permeabilitatea lingvistică (Durchlässigkeit der Sprachen), disponibilitatea unei limbi pentru transferul de structuri într-o alta, ne conduc către punctele slabe (schwache Punkten) – structurile care manifestă goluri în ce priveste posibilitătile expresive globale, în care transferul lingvistic este favorizat de incompletitudinea paradigmelor existente ca atare . O problemă pentru oricine doreste să construiască punti între o limbă/ lume si alta. Cu dificultate putem descoperi în spatele unei expresii oarecare pe cea din limba lui Khayyam citind o metaforă europenizată. În fond, vorbim despre limbajul unei societăti care trăia după norme radical diferite de a noastră. M. Foucault (L'ordre du discours, Gallimard, 1971 p. 17) scria că discursul adevărat era cel pe care-l rostea cel îndreptătit a o face, după un ritual cuvenit. A pătrunde într-un limbaj este dificil, pentru că în orice text actionează niste coduri (R. Barthes = textul este o formă de manifestare a unor coduri). Un text este manifestarea unor sentimente, trăiri, conceptii si reguli legate de gramatica vietii cotidiene a epocii respective.
Atunci ce anume a adus succesul lui Khayyam? A contribuit această obturare a posibilului mesaj sufi? Dacă da, cît anume, dacă nu, care ar fi fost imaginea poetului la noi ? Dacă putem discuta despre traducerea lui Khayyam încercînd, de pildă, o extrapolare în jurul versiunilor Blaga si Doinas la Faust, probabil George Popa (versiunile din Khayyam de care a dispus au fost în engleză, italiană, franceză, germană fiind, deci, dependent de calitatea acestora) s-ar situa la mijlocul drumului.
Despre Khayyam, sceptic poate mai curînd de factură pyrhoniană (nici o spusă nu este mai adevărată decît alta…), s-a spus că nu credea în zei (divinitate? Allah? ), cînta vinul – fără a putea fi considerat un poet bahic, ci mai curînd un cîntăret, uitat de vremuri, al celebrelor nopti de poveste/ layal as-samr din epoca preislamului, femeile – decor al inimii pentru clipele fericite/ inspiratoare/ muze, iubirea, incertitudinea în fata marilor probleme ale existentei, poate si glorificarea clipei prezente, unica sursă a fericirii/ bucuriei omenesti. În bună parte este adevărat. Dar cît de sigur poate fi cititorul occidental că a înteles mesajul? Să ne amintim, dincolo de complexitatea translării din persană în română, de Rumi si complexa simbolistică personală (datorată si misticii sufi): samsi/ soarele, era de fapt prietenul său, Samsuddin-ē Tabriz (Sams-ē Tabriz ), intelectul era asemuit unui vînător, sufletul fiind cîinele. Poate alta ar fi calea noastră prin lumea poetului dacă am citi Rubīyītele cu un glosar de termeni / expresii persane, poate si sufi. Khayyam a fost si filosof, om de stiintă, a stiut să cerceteze tainele universului, fapt de care George Popa a tinut seama, desi nu crede că era adept sufi.
Stim că valoarea unui poet este una si imaginea/ succesul la public este, de multe ori, altceva. Varianta George Popa, pînă cînd vom avea o versiune în română din persană , este o plăcută imagine a lui Khayyam si, probabil, asa va rămîne. Cred că nu se poate spune că poeziei lui, în eventuala nouă haină, îi va scădea puterea de atractie, pentru că ne vom regăsi multe dintre întrebările, incertitudinile, durerile si dorintele mai mult sau mai putin mărturisite.

Rubīyītele lui Omar Khayyam, versiunea română, studiu introductiv, comentarii: George Popa, Ed. Timpul, Iasi, 1999