Lemn de abanos - Convorbiri Literare, ianuarie 2007

„Iată prin vocea ta venind un ecou din carne si sînge
Negru mesaj al sperantei
Pentru că tu stii toate cîntecele lumii
Începînd cu cele de pe santierele străvechi ale Nilului.
……………………………………………………..
Mandinga Arada Bambara Ibo1
Gemînd un cînt care lanturile sugrumă”
(Jacques Roumain, Lemn de abanos, din Preludiu)

Poet, scriitor, traducător, considerat un personaj notabil al literaturii/ vietii sociale/ politice din tara sa în secolul al XX-lea (diplomat, activist politic, exilat pentru rolul în lupta de eliberare s.a.), Jacques Roumain (1907 – 1944) s-a născut la Port-au Prince (Pňtoprens în kreyňl ayisyen/ creola haitiană2), capitala si cel mai mare oras din Haiti, în o familie bine situată, mixtă rasial. A fost unul din cei mai importanti poeti pan-africani între 1930-1940, cunoscut în Franta, Spania si America Latină, pentru că desi a trăit putin, a creat cîteva dintre cele mai pline de culoare, dinamism si miscătoare pagini de poezie scrise în vremea sa.
Cei care analizează creatia lui ajung inevitabil la o întrebare (valabilă si pentru unii scriitori din tara noastră): cît este afectat(ă) de substratul marxist mesajul/ opera lui? Poate opera unui scriitor a cărui viată/ creatie este „asociată” în bună măsură ideologiei marxist-revolutionare să mai suscite interes? Dincolo de mesajul marxist, dată fiind apartenenta la zona Caraibilor, retine atentia si coloratura locală, cu aspectele adiacente (negritudine, mostenirea africană, valurile de stăpînitori, sclavia, dictatura, ocupatiile s.a.).
Educat în Haiti, Europa, dar si S.U.A (a studiat/ călătorit în Belgia, Elvetia, Franta, Germania si Spania), s-a manifestat contra ocupatiei americane. După debarcarea puscasilor marini americani, în 1934, se implică în politică (si ca presedinte al „Ligii patriotice a tineretului haitian”). În 1934 a fondat Partidul Comunist Haitian3. Din cauza activitătii politice, după ce a publicat un eseu de analiză social-politică, Analyse schématique 32-34, este închis 3 ani, apoi exilat de presedintele tării, Stenio Vincent. Este co-fondator (împreună cu Philippe Thoby-Marcelin, Carl Brouard si Antonio Vieux) al Revistei Indigene. Artele si viata (1927), care se dorea o cale de pătrundere a literaturii moderne în Haiti si de promovare a „indigenismului”, platformă pentru recunoasterea/ promovarea culturii afro-haitiene. Primind dreptul să revină în tară, în timpul celui de-al doilea război mondial, fondează Biroul de Etnologie (1941). A scris si studii/ cărti stiintifice precum: Contributii la studiul etno-botanicii precolumbiene în Antilele Mari4, în 1942, sau, în 1943, Le sacrifice du tambour Assoto. În 1942 se declară contra campaniei anti-voodoo/ superstitii (dusă de biserica romano-catolică), alături de cei care apărau dreptul acestei religii în Haiti. Cu o atitudine oarecum contradictorie, în final afirma în articolele5 lui că, desi trebuie recunoscut rolul voodoo în Haiti, dată fiind legătura cu superstitiile/ trecutul, e o problemă de timp pînă va rămîne doar istorie.
În poezia lui, în eseuri/ articole, ideologia (grefată pe problemele locale) ocupă un loc important. Într-un eseu scria: „Esential e nu să-i facem pe tărani să renunte la credinta lor în Ogoun. Totul tine de schimbarea completă a imaginii despre lume… Elementul de coercitie folosit în campanie e frica. Dar frica de focul iadului nu a schimbat radical viziunea lor religioasă asupra lumii… Dacă vrem cu adevărat să schimbăm mentalitatea religioasă arhaică a tăranilor nostri trebuie să-i educăm. Si nu pot fi educati decît dacă se modifică si conditia lor materială. Pînă nu vom dezvolta un sistem rural de clinici, tăranii vor consulta un bocor6. Trebuie să avem în Haiti nu o campanie anti-superstitie, ci anti-mizerie”. Si: „Poezia e parte a sistemului ideologic a cărui multiple fatete – psihologie, artă, etică, filozofie, religie, sau spiritualitate – reflectă împreună realitatea istorică concretă7“.
În Muntele vrăjit8, un micro roman în 8 capitole apărut în 1931, scris pe un ton cu dominantă pesimistă, abordează subiectul superstitiilor, obscurantismul care domina viata tăranilor haitieni (un lant de evenimente irationale duc la asasinarea tinerei Grace si a mamei sale de către o comunitate de pe Platoul Central, din cauza acestor superstitii) care trăiau în mizerie, crezînd în puteri/ spirite de tipul lwa9. L.F. Hoffmann remarca10 un fenomen (prezent prima dată la autor în acest roman) care va caracteriza în bună măsură opera lui Jacques Roumain – folosirea limbii creole si „creolizarea” limbii franceze.
Opera lui a rămas si azi interesantă, nu doar în Haiti, tocmai pentru că, dincolo de secventele de influentă marxistă, a stiut să zugrăvească realitătile istorice/ traditiile din tara sa. În viziunea lui săracii sunt legati între ei, indiferent de rasă/ culoare. Îi cheamă la unitate, subliniind că privatiunea nu e albă/ neagră/ haitiană, ci globală. Pentru a evidentia universalitatea mesajului său foloseste (si) cuvinte din mai multe limbi, subliniază/ apelează la mostenirea africană ca să creeze/ genereze complexitatea ritmului care îi caracterizează versul si îl dăruie cu vitalitatea aproape contagioasă. Multe pagini din opera lui exprimă frustrarea, chiar furia conationalilor, asupriti secole la rînd de sclavie, dictatură, ocupatie străină. Desi multe din versurile mai tîrzii sunt cu substrat politic, reflectînd ideea că „poezia trebuie să fie o armă”, cele din perioada de început (si unele dinspre sfîrsitul vietii) relevă un gen aparte de nostalgie, izvorîtă din rădăcinile africane ale locuitorilor insulei – precum în Lemn de abanos. Sau, de pildă în Quand Bat le Tam-tam/ Cînd bate tam-tam-ul11 sunt scoase în evidentă rădăcinile africane. Ritmul tam-tam-urilor transcende timpul, conducînd cititorul într-un trecut care pulsează continuu, facilitînd/ generînd o comunicare aparte cu natura, istoria si fortele ancestrale. Substratul politic (de coloratură marxistă) este astăzi mai putin relevant, dar rămîne latura morală, a situatiei concrete, cu rădăcini adînci în istorie, pentru Haiti.
În poeme ca Madrid sau Lemn de abanos (chiar în secvente în care pare că vorbeste mai mult pentru sine, sau pentru un cerc restrîns) răzbate, dincolo de mesajul politic/ marxist (catalogat azi de critici12 depăsit, chiar ridicol, mai ales după sfîrsitul războiului rece), cu fortă si mai mare furia, frustrarea. Acestea (si alte aspecte enuntate anterior privitor la poezia lui) sînt vizibile si în poeme ca Negri murdari: „Ei bine, iată/ noi ceilalti/ negrii/ niggers13/ negrii murdari/ nu vom mai accepta/ asa e/ să fim în Africa/ în America/ negrii vostri/ nigger-ii vostri/ negrii vostri spurcati/…/ S-a terminat, veti vedea/ cu Yes Sir / oui blanc/ sí Seńor/ si / atentie, mitraliorule, cu oui, mon Commandant/ cînd ne vor ordona să mitraliem fratii nostri arabi/ în Siria/ în Tunisia/ în Maroc/ si tovarăsii nostri grevisti albi/ muritori de foame/ oprimati/ spoliati/ dispretuiti ca si noi/ negrii/ nigger-ii/ negrii murdari/…/ e prea tîrziu/ în inima junglei infernale/ vom grăbi teribila bubuială a bătăilor/ telegrafierile tam-tam-urilor bătînd neobosite/ repetînd/ că negrii/ nu mai acceptă/ nu mai acceptă deloc/ să fie nigger-ii vostri/ negrii vostri murdari/…/ tam-tam-urile vor învăta limbajul/ Internationalei/ pentru a alege ziua noastră/ ziua negrilor murdari/ indienilor murdari/ hindusilor murdari/ indo-chinezilor murdari/ arabilor murdari/ malaiezienilor murdari/ evreilor murdari/ proletarilor murdari”.
Poate cele mai cunoscute opere ale lui sunt Les Gouverneurs de la Rosée14 (considerat unul din cele mai semnificative texte ale literaturii moderne haitiene si începutul, pentru imaginarul acestor locuri, reprezentării în scris a aspectelor legate de tinutul natal15), cu loc notabil în literatura Caraibilor si Americii Latine, studiat în universităti, citit de tineri, jucat pe scene, tradus în 17 limbi, si poemul Lemn de abanos.
Toate acestea fac ca Jacques Roumain să rămînă un nume important în literatura zonei Caraibilor, iar opera sa să fie una de referintă pentru Haiti.

Jacques Roumain, Ebbenhout/ Bois d’ébčne, editie bilingvă: franceză-olandeză, selectia, cuvînt înainte (Introducere în poezia lui Jacques Roumain) si versiunea olandeză: René Smeets, Editura Point International, Altea (Alicante) Spania, 2006

1 Numele unor triburi/ popoare africane.

2 Bazată pe franceză, cu influente vest-africane sau din grupul limbilor ğbe (ğb: labio-velară comună mai multor limbi africane; J. Greenberg, The Languages of Africa, Mouton & Co, 1966), vorbită în Haiti, si alte zone din Caraibi (Bahamas, Cuba, Republica Dominicană s.a.), prin emigranti si în SUA, Canada, Franta. Are două dialecte principale: fablas si plateau.

3 Un decret din 19.11.1936 scotea în afara legii, în Haiti, partidul comunist.

4 Bulletin du Bureau d'Ethnologie de la République d'Haďti, n°. 1, Port-au-Prince, Imprimerie de l'État.

5 Ex: în 1942, 11, 13 si 18 martie, Sur les superstitions, în Le Nouvelliste (si, în editie franceză-spaniolă: Ŕ propos de la campagne anti-superstitieuse: las supersticiones, Port-au-Prince, 1944 - reprod. in Rencontres (Port-au-Prince), 4 (trim. I, 1993): 48-49 et 54).

6 Preot voodoo.

7 Articol publicat în 1941, 7 ianuarie: Is Poetry Dead?, în New Masses.

8 Opere complete, (pp. 193-243)

9 Se numesc Papa Legba, Baron Samdi, Ogou Feray, Ezili sau Grasa Brigitte si sunt Lwa, spiritele voodoo, cu care/ care pot denumi si îngeri, diavoli sau mistere, pot „dicta/ impune” faptele oamenilor, îi pot ajuta/ pedepsi. Bună parte din Lwa au fost „aduse” odată cu sclavii din Africa unde, în limba fon, vodun înseamnă putere/ fortă invizibilă. În Lumea Nouă, acestea au renăscut cu/ sub diferite forme/ nume: candomblé, santeria, obeayisne, cultul shango, vodoo în Brazilia, Cuba, Jamaica, Haiti s.a.. Despre voodoo: Laënnec Hurbon, autor a mai multor cărti despre voodoo haitian: Zeii în cultele voodoo haitiene, Éd. Henri Deschamps, Port-au-prince, 1987, Les mystčres de vaudou, Gallimard, 2000, Culture and capacity in the Caribbean one, Paris, Harmattan, 1975, To include/ understand Haiti, Paris, Karthala, 1987, The religious phenomenon in the Caribbean: Guadeloupe, Guyana, Haiti, Martinique, Montreal, CIDIHCA, 1989, Voodoo: search for the spirit, New York, 1995 s.a.

10 Introducere la Muntele vrăjit, în Opere…, p. 196.

11 When the Tom-Tom beats, Selected prose and poetry by J. Roumain, ed. bilingvă: franceză-engleză, trad. Joanne Fungaroli, Ronald Sauer, Azul Editions, Washington, 1995; din acest volum sunt preluate parte din poemele editate de Point International.

12 Ex: Bob Corbett (recenzie la Cînd bate tam-tam-ul) crede că iroseste mult pentru mesajul marxist, în detrimentul altor aspecte.

13 Termen cu o conotatie depreciativă, jignitoare la adresa populatiei de culoare

14 În Roumain, J., Oeuvres complčtes, editie critică, coord.: L.-F. Hoffmann, cuvînt înainte: M. G.-Massaloux; prefată: R. Depestre, Collection Archivos, Madrid, Nanterre: Allca XX, Espagne: Signataires de l'accord de coédition Archivos, 2003 – pp. 255-396. (I. Introduction, II. Le texte, III. Chronologie, IV. Histoire du texte, V. Lectures du texte, VI. Dossier de l'oeuvre, VII. Bibliographie).

15 Ex: J Michael Dash, Haiti imaginary: Evolution of the modern literature haďtienne, 1998